Reportaj in alergare

VIDEO Un maraton cu prieteni

de Marian Chiriac     HotNews.ro
Marţi, 20 octombrie 2009, 21:05 Sport | Extrem

Oamenii alearga o cursa de maraton, de 42 de km, din diferite motive. Cel mai adesea pentru a isi cunoaste mai bine propriile limite fizice si psihice sau pentru ca le place miscarea. Uneori o fac pentru a-si depasi performantele anterioare sau pentru ca traverseaza o criza. Este insa frumos sa alergi fara presiune, alaturi de prieteni. Un foto-reportaj de la Maratonul International Bucuresti.



Si Vlad si Dan au dormit agitat in noaptea de dinaintea cursei. Inca nu stiu exact ce au visat, dar e posibil sa fi avut parte de cosmarul alergatorului: sa visezi ca ratezi startul sau sa realizezi ca nu inaintezi deloc desi te straduiesti din toate puterile.


In dimineata cursei aratau insa proaspeti. Ceva emotii, desigur, dar pareau increzatori in propriile forte. Glumeau, zimbeau, se miscau febril din cauza frigului si a nerabdarii.


Ne aliniem cu totii la start. Ne amuzam putin de alergatorii kenyeni, micuti, slabi ca tirul si care tremura intens. Noi ne permitem, suntem bine echipati si oricum mai obisnuiti cu vremea rece si ploioasa.


5,4,3,2,1. Start. Descatusare de energie. Urale. Incepe alergarea. E momentul cel mai placut al cursei. Incepi sa alergi, toata lumea pare a ta, ai plin rezervorul de energie. Se alearga continuu.


Il insotesc pe Vlad. Stiu ca va termina cursa, insa ma tem ca raceala de care se vaita si tigarile pe care le “sudeaza” continuu in viata de zi cu zi sa nu il impiedice sa alerge primul semi-maraton din viata sa. Pina acum a alergat doar cel mult 15 km si s-a antrenat...hm, cit de des a putut.


Dar Vlad rezista. Mai tuseste convulsiv, mai scoate cite o injuratura, dar nu se lasa. E incurajat de cei din jur, de la mine primeste glucoza si gel energizant, se hidrateaza cum trebuie si alearga. Il privesc cum trece linia de sosire de la semi-maraton si ma bucur pentru el. “La anul o sa alerg maraton”, va spune Vlad, care a terminat cursa in 1h:49min.


Eu imi continuu alergarea. Trag tare pentru o vreme pentru ca trebuie sa il prind din urma pe Dan, care e undeva in fata.


Dan reprezinta o continua surpriza pentru mine. L-am cunoscut la Carpathian Adventure, o cursa de anduranta unde a mers foarte bine vreo 65 de km pe crestele Fagarasului, plus alti 130 de km pe bicicleta. Cu doar saptamini in urma a terminat si maratonul Pietrei Craiului, o cursa deloc usoara. Acesta e insa primul lui maraton clasic, ceea ce e putin altceva.


Alergam impreuna pe strazile tot mai pustii din centrul capitalei. Numarul participantilor s-a imputinat vizibil, pentru ca cei mai multi au de parcurs o distanta mai mica decit noi. Noi trebuie sa alergam 42 de km pe un traseu care inconjoara de patru ori Casa Poporului sau Palatul Parlamentului, cum vreti sa ii ziceti.


Am trecut de jumatatea celei de a patra ture si pentru Dan apar problemele. O durere intensa undeva in zona ficatului, crampe in gambe, care se vor accentua treptat. Dar nu se lasa. Din fericire, inevitabila monotonie a maratonului e intrerupta de... o intalnire de gradul trei. Aveam nevoie de asa ceva.


In fata Teatrului Odeon tocmai s-a terminat mitingul de lansare a candidaturii la presedintie a unui om politic. Oameni cu pancarte, steaguri tricolore, au coborit de pe trotuar si aproape incurca putinii alergatori.


Ma inteleg cu Dan din priviri. O ia la fuga spre candidat si incepe sa strige “Vadim, Vadim!”. Omul politic reactioneaza moderat, de parca abia il astepta. “Ce faci, omule?” intreaba totusi acesta cu o vaga nedumerire, fara sa inteleaga prea clar ce se intampla, ce e pe acolo cu un alergator in chiloti de sport. Eu fotografiez.


Zimbind cu satisfactie dupa farsa jucata, Dan se intoarce la alergare. Are un maraton de terminat.


Urmeaza partea cea mai dificila. Ultima tura a fost parcursa cu cea mai mare greutate, e si normal, durerile s-au accentuat, setea a devenit tot mai chinuitoare, crampele au muscat din carne.


La linia de finis, Dan gaseste resurse sa sprinteze. Trecem impreuna linia, tinindu-ne de maini, intr-un semn de victorie. “Nu stiu de unde am mai gasit resurse, dar la sosire imi venea sa sarut pe toata lumea, de bucurie”, va spune Dan. El a alergat primul sau maraton in 4h:05 min.


Citeste mai multe despre   






















1317 vizualizari

  • +2 (2 voturi)    
    good job (Marţi, 20 octombrie 2009, 22:17)

    Tomis [utilizator]

    Bravo baieti.
  • 0 (0 voturi)    
    Maraton si politica! (Marţi, 20 octombrie 2009, 22:53)

    Axul [anonim]

    Vadim nu era pupat in fund destul in ziua aia, sau "Cand Vadim apare, ploaia rasare!".
  • 0 (0 voturi)    
    am fost si eu (Miercuri, 21 octombrie 2009, 1:54)

    ginel [anonim]

    La cursa populara insa. Sper la anu' la un semi maraton.
  • 0 (0 voturi)    
    Bravo! (Miercuri, 21 octombrie 2009, 12:48)

    oana [anonim]

    Felicitari pentru cursa!
    Trebuie sa il cunosti pe Dan ca sa te amuze faza cu Vadim.
  • 0 (0 voturi)    
    Si eu am fost... (Joi, 22 octombrie 2009, 21:16)

    Viorel [anonim]

    ...la maraton. Bravo celor doi incepatori. Marian a renuntat la cursa lui ca sa-i incurajeze pe ei. El e de 3 ore treizeci si chiar mai putin, pe maraton.


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă