Numele lor nu spun nimic publicului larg. Si totusi, Serban Chiurlea, Gabriel Solomon si Corin Zinz sunt trei oameni care au realizat un lucru unic in Romania. Sunt trei alergatori care au reusit sa traverseze tara, in premiera, de la est la vest, pe un traseu lung de 822 km. A fost cel mai dur, interesant si nebunesc proiect de alergare organizat pina acum la noi. A fost TransRomania Run sau, altfel numit, Diagonala Nebunilor. In continuare, un rezumat al ultimelor zile ale cursei.​

"Nebuni" in alergareFoto: Oana Badea

Ultima etapa. Alesd-Vama Bors. 51 km

"Si iata si finalul visului. Un vis implinit. Ultima etapa am mers usor, savurand fiecare kilometru trecut. A fost ploaie, dar foarte putine masini, camioanele mari fiind oprite. Am traversat repede Oradea, amortita de o dimineata de week-end ploioasa. (...) Cand am vazut acoperisul caracteristic al punctului de trecere frontiera, parca nu intelegeam ca in sfarsit drumul nostru s-a terminat. Am avut parte de un dus cu sampanie, poze, imbatisari si multa bucurie ce se cuvine sa le impartasesc cu toti cei care au adus o mica contributie la aceasta relizare", rezuma Serban Chiurlea ultimele momente ale TransRomania Run.

Pentru Gabriel Solomon aceasta a fost una din cele mai dificile etape, desi a fost cam cea mai scurta ca distanta. A suferit insa din cauza unor probleme la picior, dar a tras de el si nu a renuntat. La fel si Corin Zinz. \

Au terminat insa impreuna, alergand umar la umar pe ultimii kilometri ai cursei.

Etapa 13 Huedin-Alesd. 64 km

La ora 6 de dimineata, ora obisnuita de start, cerul este senin desi a plouat toata noaptea. E racoare, potrivita pentru aceasta etapa, cea mai lunga dintre toate.

Prietenie

Prietenie

Foto: Oana Badea

"Se anunta ploaie insa se pare ca cineva sus ne iubeste, am avut un nor care ne-a tot urmarit insa fara sa ne faca dus, ba mai mult ne tinea si umbra din cand in cand. Traseul a fost mai fain decat ma asteptam. Am

avut portiuni de drum pe langa padure care erau chiar frumoase, pacat de trafic. Din fericire, au fost cateva momente de linisite, nu foarte multe, dar au fost. Era foarte placut si ciudat in acelasi timp ca pentru

20-30 de secunde sa auzi vantul si ciripitul pasarelelor in locul vuietului de masini si camioane", spune Gabriel Solomon.

Si pentru Serban cursa a inceput bine, chiar daca o ploaie binefacatoare nu a mai aparut, asa cum spera. "Pe racoare, primii kilometri au mers destul de usor, dar mai apoi caldura a inceput sa se faca simtita. Muschii parca erau goliti de energie si trebuia sa fac mari eforturi sa pun un picior in fata celuilalt. Nici aglomeratia de pe drum nu prea m-a ajutat. In momentele de liniste reuseam sa-mi adun gandurile si sa mentin un ritm constant, dar odata ce o coloana de TIR-uri dadea navala, nu mai reuseam decat sa ma trag speriat afara de pe drum si ritmul era dus. Apoi a venit urcarea de la Piatra Craiului, lunga si abrupta, pe care m-au deranjat gazele de esapament. Speram intr-o ploaie sa ne racoreasca, dar ne-a ocolit. Sosire dupa 7h50min pe o caldura de 29 grade, inainte de Alesd".

A doua zi e marele final. Cu totii se gandesc doar la asta.

Etapa 12 Baisoara-Huedin. 57 km

Startul e putin intarziat, din cauza unei ploi cu fulgere. Dar trebuie sa continue, indiferent de vreme. "Ne aliniem la start si pe la 07:01 am plecat in alergare. Ne-a udat un pic insa dupa vreo ora si ceva a iesit soarele",

spune Gabriel. "Din pacate, durerea de ieri, de la picior, nu ma lasa. Nu e foarte intensa, e mai mult enervanta. Cred ca si din cauza ca e una neobisnuita si nu reusesc sa gasesc o pozitie de alergare in care sa nu doara. Parca atunci cand ma incalzesc putin pare sa dispara. Pana la urma la km 15 dau cu niste crema si schimb adidasii si deja merge mult mai bine".

Bucurie

Bucurie

Foto: Oana Badea

La rindul sau, Serban relateaza: "Ploaie si cer innorat de jur imprejur, asa ca nu suntem prea veseli pe prima parte. Oricum, dimineata este cea mai grea parte a zilei. Pana cand organismul intelege ca va fi din nou o zi de alergare si ca trebuie sa miste picioarele cel putin sapte ore pe sosea, ma simt de parca as fi bolnav. Frumusetea peisajului in schimb, ma face pe mine unul, sa stau cu capul mai mult in sus, caci de obicei cand sunt obosit mai mult privesc soseaua. Pana la urma ploaia se opreste, corpul incepe sa prinda din nou miscarea alergarii si kilometru dupa kilometru ne apropiem de Gilau, unde vom intra pe DN1.

Ma simt un pigmeu pierdut in reteaua de bretele de circulatie care leaga diversele segmene ale soselei de autostrada A3. Iese soarele si ma trezesc alergand destul de repede pe o sosea larga si nu foarte aglomerata. Avand o banda de rezerva larga, am loc sa stau departe de camioanele care aduc adevarate tornade. La un moment dat incepe o urcare care se intinde pe vreo 5 km. Bag capul in pamant si incerc sa mentin un ritm bun. Transpiratia siroieste din cozorocul sepcii, cand brusc am senzatia ca sunt urmarit. O masina rosie a TVR este paralel cu mine si din ea cineva ma filmeaza. Daca e show atunci ridic ritmul, indrept cocoasa si incerc sa zambesc nitel ca sa dea bine pe televizor.

Chestia dureaza cam un minut, masina dispare, si cred ca am scapat si pot sa revin din nou la un ritm mai usor, cand remarc in capul pantei operatorul TV si camera pe trepied. Desi sunt obosit mort, iarasi ma dau cocos.

Si inca o data pe coborare, de ajung la punctul de alimentare daramat de tot. Si in punctul de alimentare cine este oare? Echipa TV, care filmeaza cand mananc si beau, de intra cu noduri. Pana la urma nu a fost asa de grav, mai ales ca asta m-a ajutat sa termin etapa de 57km in 7ore, un ritm cam rapid dupa parerea mea.

La sosire e acum soare, frumos. Cei trei prietenie isi string mainile, in ritualul cotidian, se imbratiseaza bucurindu-se ca a mai ramas putin.

***

Acum doua saptamini, Serban Chiurlea, Gabriel Solomon si Corin Zinz plecau din fata cazinoului din Constanta in ceea ce avea sa fie cel mai complex si dur proiect de alergare desfasurat in Romania. Nu au avut sponsori, nu au incercat sa atraga atentia presei sau a oficialitatilor, au vrut doar sa isi implineasca un vis. Un vis ambitios, nascut exclusiv din pasiune. A fost si greu si frumos. Au fost zile cu caldura sufocanta, altele cu ploaie, zile cu

dureri fizice aproape de nesuportat, dar si zile in care s-au simtit liberi, bucurindu-se de cele vazute. A fost TransRomania Run sau, altfel spus, Diagonala Nebunilor.

Primul episod din Diagonala Nebunilor - aici.

Al doilea episod din Diagonala Nebunilor - aici.

Al treilea episod din Diagonala Nebunilor - aici.

Al patrulea episod din Diagonala Nebunilor - aici.