Trei alergatori amatori si-au propus sa realizeze in premiera traversarea in alergare a Romaniei, de la est la vest. Din Constanta pina la vama Bors. Sunt 822 de kilometri de parcurs timp de doua saptamini prin soarele arzator, prin ploaie, infruntind durere sau blocaje psihice. Proiectul e numit TransRomania Run, insa i se potriveste parca mai bine numele de Diagonala Nebunilor. In continuare, un rezumat al zilelor a treia si a patra ale cursei.
Etapa 3. Tandarei-Padina. Circa 59.7 km.
Vreti sa stiti cum decurge o zi la TransRomania Run? Trezirea este foarte devreme, la ora 4:45. Micul dejun la scurt timp dupa aceea – ora 5:15. E o masa destul de consistenta, insa nu trebuie sa ai stomacul plin. Startul se da devreme, pentru a profita de racoarea diminetii. Ora 6:00.
Nu rare sunt momentele de bucurie: “Sunt foarte putine masini, liniste, pasarele care ciripesc, copaci umbrosi pe marginea drumului, sentimentul ca esti una cu natura, fie ea campie sau munte. Am intalnit multi oameni prietenosi, care ne intrebau de unde venim si unde mergem, iar cand le raspundeam ne incurajau. Fantani cu ciutura, sate sarace si oameni brazdati de cute, campuri cat vezi cu ochii, lanuri in bataia vantului, nori lenesi pe cer, zgomotul sacadat al adidasilor pe asfalt si un gand de libertate deplina...” (Serban Chiurlea)
Cel mai greu e sa te urnesti, sa iti pui din nou la lucru muschii, tendoanele, sa redescoperi placerea de a alerga. Picioarele sunt ca de plumb, dor, dar trebuie sa inceapa sa se miste. Trebuie.
Alergatorii sunt Serban Chiurlea, Gabriel Solomon si Corin Zinz, alaturi de Daniel Musat care va parcurge doar jumatate de distanta. Imediat dupa Tandarei au parasit drumul European si au intrat pe o sosea mai putin circulata, frumoasa, cu plopi pe margine. Cel mai mult s-au bucurat de lipsa camioanelor.
Vremea a fost frumoasa, cu un pic de vant. “Dupa ce am intrat in primul sat am tot visat la un pic de apa de fantana, insa nu am gasit niciuna. Satul era modernizat, oamenii cred ca aveau teava trasa in curte. Din fericire in urmatorul am dat peste o fantana, cu cumpana chiar. In plus am gasit si un visin… Mmmm”, spune Gabriel Solomon. Intr-o astfel de cursa de anduranta este foarte important sa rezisti monotoniei si sa fii atent la orice semnal iti transmite corpul. Daca iti e pofta de apa de fantana, ideal e sa gasesti asa ceva.
Un moment de respiro
Foto: Oana Badea
Se alearga constant, fara graba. E un ritm pe care insa alergatorii amatori din parc l-ar tine cu dificultate. Fiind cald, fiind drum lung de parcurs sunt necesare opriri dese, din 5 in 5 km, pentru hidratare si alimentare. Durata medie a unei opriri e de 5 minute.
“De obicei ma asez pe un scaun pliabil. Sotia mea, Ioana, care ma insoteste, e atenta sa imi dea ce ii cer. De la bun inceput am facut o conventie: sa nu ma intrebe niciodata ce vreau, fiindca asta ma enerveaza, si sa astepte sa ii spun ce doresc”, spune Serban Chiurlea. “Iar astazi nu am putut sa beau decit bautura izotonica, supa, coca-cola, niste caise uscate si compot de piersici. Altceva nu am putut inghiti”.
Etapa 4. Padina-Merei. Circa 56.2 km
Este prima noapte in care au dormit confortabil, la Amara. Dimineata reiau alergarea cu putina intarziere, pe la ora 6:30.
“Inca e racoare la ora asta. Satele se succed unele dupa altele, curand le pierd numarul. Intre ele drumul drept se pierde in zare. Daca ridic ochii si vad drumul pierdut in linia orizontului, ma grabesc sa ajung mai repede ca sa
Din nou la drum
Foto: Oana Badea
vad ce urmeaza si pierd ritmul. In schimb, daca trag sapca pe ochi si doar numar fisurile si gaurile in asfalt, reusesc sa tin un ritm cat de cat constant”, relateaza Serban. “Curand se face cald, iar apoi dupa ora 13 chiar foarte cald. Termometrul arata 35 de grade. O rog pe Ioana sa ma astepte cam la 2-3km ca sa-mi vars o sticla de apa pe cap si sa ma racoresc un pic”.
In schimb, Gabriel a avut un soi de vedenii, de la caldura. “Caldura m-a cam omorat astazi. Am mers mult mai greu si segmentele de cinci kilometri mi se pareau extrem de lungi. Poate de la caldura sau poate de la oboseala dar… aveam vedenii cu masina de sprijin. Oare aceea e? Pare cam neagra si ea e de fapt rosie, dar tin de obicei portbagajul deschis si poate de aia o vad asa. Hmm… totusi e parcata pe stanga, ei parcheaza pe partea dreapta...” Asa a tinut-o cam pina la final, numarind kilometrii de parcurs, urmarind bornele, intrebind oamenii din jur, doar-doar drumul s-ar scurta.
Cum caldura a fost pina acum principalul obstacol, alergatorii spera sa aiba parte de o soarta mai buna o data ce intra in zona sub-carpatica. “Inca de azi dimineata la plecare am inceput sa zarim dealurile. Ma bucur, fiindca sper ca de maine sa incepem sa alergam si un pic pe diferenta de nivel. Poate o sa fie si mai racoare. Vom vedea”, spune Serban Chiurlea.
O relatare a primelor zile ale Diagonalei Nebunilor aici.
Hotnews.ro va transmite constant informatii din aceasta cursa-premiera in Romania.
Informatii suplimentare puteti afla de pe http://chiurleas.blogspot.com si www.gabrielsolomon.ro
