Performanțele sportive slabe ale României, oglindite cu brutalitate în recentele rezultate de la Rio 2016, au origini multiple și interdependente, deteriorarea stării economice și sociale a țării fiind cea mai importantă. Pe acest fond general, resursele financiare orientate spre sport s-au redus masiv, ca și interesul guvernanților și al responsabililor de soarta sportului. Nu pot fi subestimate precaritatea stării de sănătate și poziția disciplinei Sport / Educație fizică în școli și universități. Pe de altă parte, explozia unor forme noi de petrecere a timpului a îndepărtat mulți tineri de sport.
Ierarhia țărilor după numărul de medalii arată, cu puține excepții, că în cele bogate resursele care pot fi orientate spre sport, din partea societății și a familiei, ca și politicile și programele dedicate sportului, sunt altele decât cele din țări mai puțin dezvoltate ori în curs de dezvoltare. Și marii sponsori se află tot acolo. Îmi vine greu să cred că guvernele SUA, Marii Britanii, Franței, Italiei, Japoniei ori Australiei au sacrificat de mai mulți ani domeniile sănătății, educației, infrastructurii ori asistenței sociale și medicale pentru medalii cu orice preț la Rio.
Specialiștii în sport sunt însă mult mai bine plasați pentru a judeca lucrurile și trage concluzii. Ideea acestui articol este cea sugerată de Hotnews: poate fi găsită vreo corelație între evoluțiile demografice din țara noastră și declinul performanțelor sportive? Iată ce ne arată datele.
Sportivii de performanță sunt o minoritate, dar fac parte din populația tânără a țării. Celelalte lucruri fiind egale, șansele de a avea mai mulți sportivi de mare performanță sunt mult mai mari într-o populație în care segmentul populației tinere este mai mare și relativ constant ca dimensiune în timp. Se cunosc evoluțiile demografice dramatice din țara noastră din ultimii 26 de ani, pe fondul scăderii natalității și al masivei migrații pentru muncă.
În Figura 1 este prezentată populația în vârstă de 0-25 ani, pe vârste, în anul 1990 și cea de astăzi. Declinul este izbitor: această populație tânără era de 9,6 milioane și a ajuns la 5,6 milioane, iar ponderea ei în populația țării a trecut de la 41% la numai 28%.
Figura 1: Reducerea populatiei tinere in 2015 fata de 1990
Se poate observa în grafic înlocuirea generațiilor mari cu generații mici și foarte mici. Regresul considerabil al populației tinere înseamnă și reducerea unui potențial uman ca resursă pentru sport. Este un factor care se adaugă celor majori ai regresului performanțelor sportive, menționați deja.
Evoluțiile demografice ne pot ajuta să înțelegem mai bine starea actuală a lucrurilor, dar și ceea ce se conturează cu mare certitudine dacă aceste caracteristici ale stării demografice nu se schimbă considerabil. Si în Figura 2 cititorul poate vedea cum ar urma să arate populația rezidentă a țării, pe sexe și vârste, la mijlocul secolului.
Figura 2: Proiectia populatiei tinere in 2050
Distribuția din anul 2050 este suprapusă peste cea actuală. Schimbările care se pot observa nu înseamnă decât continuarea caracteristicilor actuale și a tendințelor de până acum. Populația în vârstă de 0-25 ani ar ajunge la numai 3,6 milioane, reprezentând doar 23% din populația țării, care ar depăși cu puțin 16 milioane de locuitori.
Oferta demografică va deveni și mai restrânsă. La fel de grave sunt schimbările de la vârstele adulte și, mai ales, de la cele avansate, procesul de îmbătrânire demografică urmând să cunoască a ascensiune nemaiîntâlnită până acum. Dar, grava stare demografică a țării și perspectivele dezastruoase înscrise deja în evoluțiile din cei 27 de ani și consolidate continuu, merită o tratare privilegiată.
Vasile Ghetau este directorul Centrului de Cercteari Demografice al Academiei Romane si profesor asociat la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti
1
11
