​Prima zi de concurs iar lumea freamătă deja în jurul Chatrier-ului, noua arenă înălțată în timp record la Paris devenind neîncăpătoare. Este ziua în care așteptarea a luat sfârșit: Roger Federer a revenit pe zgura de la Roland Garros și a făcut-o în stilul care i-a caracterizat mare parte din carieră: cu grație.

Roger Federer pe noul ChatrierFoto: Hotnews

Bătrânul Chatrier și-a dat duhul anul trecut, luând cu el multe amintiri. A apărut între timp o arenă care impresionează în interior, cu toate că nu este la forma definitivă (finisaje + nocturnă și acoperiș). Totul este pregătit pentru o zi mare, ziua în care Roger revine pe zgura pariziană pentru prima oară după ediția din 2015.

Puține locuri libere, intrare de gală

Mai este puțin timp până la ora revederii, publicul se agită. Intrarea în arenă a elvețianului este una demnă de filmele cu mari eroi: toată lumea aplaudă, mulți sunt ridicați în picioare. Da, poate nu este turneul care i-a adus cele mai mari satisfacții (dimpotrivă), dar Federer este iubit în toate colțurile lumii, nu avea cum să facă tocmai Parisul notă discordantă.

Mai bine mai târziu decât niciodată

Cum sezonul de iarbă este atât de scurt încât până îți dai seama că a început s-a și terminat, șansele ca să-l vezi pe Federer pe viu la muncă într-un turneu important țin mai degrabă de zone îndepărtate (cel puțin în ceea ce mă privește). Și cum la US Open sau la Australian Open este foarte greu de ajuns, atunci s-a gândit Roger să bucure oamenii și să vină și la Paris.

Printre cei care au beneficiat de prezența lui a putut să se numere cu această ocazie și subsemnatul. Experiența este una unică - sigur că și la televizor simți grația, însă legătură mai directă nu există. Ești practic conectat la artă și ai un usb care își face cu adevărat treaba...

Spectacol într-o singură direcție

Arenă nouă, necunoscutul este prezent pentru mine la fiecare colț. Tot ce știam de anul trecut s-a evaporat sub buldozere. Masa presei, în înaltul tribunei. Până am găsit locul, tabela deja se modificare substanțial în favoarea elvețianului, primul set transformându-se într-un monolog.

Tribunele au vibrat efectiv la fiecare lovitură magică, în timp ce Lorenzo Sonego a fost transformat într-un sparring-partner.

Singurii supărați, jurnaliștii italieni din spatele meu

Într-o arenă care respiră parcă în același timp cu loviturile lui Federer, există în spatele meu și oameni care nu gustă la aceeași intensitate spectacolul. Sunt câțiva jurnaliști italieni, iar aceștia oftează atunci când Maestrul mai scoate un iepure din joben.

La 6-2, 4-1, publicul începe să întoarcă puțin armele: lumea îl încurajează pe italian, spectatorii fiind dornici să-l vadă mai mult timp pe Fedex pe teren (și așa a fost o pauză mult prea mare). Iar Sonego nu îi dezamăgește: își găsește ritmul, pune presiune, bifează un passing care-l eliberează și se apropie până la 3-4. Lumea aplaudă frenetic, monologul a luat o pauză de câteva minute.

A fost însă doar o ploaie rapidă de vară: Federer nu a mai lăsat frâiele, iar manșa i-a revenit cu 6-4.

Când și rama pare obiect de artă

Sigur, poate întâlnirea atât de așteptată a lăsat unele urme în mintea mea, însă senzația din tastatură este aceea că Federer poate face chiar și o ramă să pară obiect de artă. Faza testată pe viu s-a întâmplat în al doilea set, iar <întregul> nu a arătat deloc rău, cu toate că elvețianul și-a cerut scuze la finalul punctului.

Reverul lui Federer în lungul liniei în voie pe zgură, iar tribuna recompensează acest lucru cu ole-uri. Setul doi este unul mai echilibrat, iar venirea norilor negri aduce aminte de faptul că Chatrier-ul mai are de muncă până să fie gata să facă față oricăror probleme pe care le-ar putea pune vremea (acoperișul va fi gata doar pentru ediția de anul viitor).

Uriașul nou născut se trezește puternic la viață atunci când elvețianul, venit spre fileu, face break-ul la 4-4 în setul al treilea. Se aude din tribună "Roger, Roger!", iar după o oră și 42 de minute Fedex închide meciul pe propriul serviciu și obține calificarea în turul doi (6-2, 6-4, 6-4).

Mister Perfect mulțumește publicului, iar tribunele îi răspund cu urale. Da, Parisului i-a lipsit mult elvețianul (trei ani, 11 luni și 25 de zile)...

P.S. Până apuc să termin de scris, arena se golește, iar pe teren își face apariția Karolina Pliskova. Nu, nu este un antrenament, este un meci oficial, însă ceea ce am avut mai devreme în tribune a fost efectul magiei lui Roger Federer.

S-ar putea să te intereseze și: