Un spectator a strigat "Brazilia a murit!" si s-a prabusit in tribuna, fulgerat de un atac de inima. Trei suporteri s-au sinucis in plina strada. Ademir isi sfasia echipamentul in vazul celor 200 de mii de suporteri prezenti pe stadion.
Pe raul Maracana puteau fi vazute, plutind intr-un lugubru convoi, mii de chitare distruse. La caderea noptii, mii de sticle de sampanie au fost sparte sau aruncate fara ca nimeni sa se atinga de ele.
In acest timp, cativa sculptori convocati urgent la Presedintele Uruguayului primeau dispozitii sa ridice in cel mai scurt timp un monument echipei victorioase.
Nu e povestea meciului Brazilia-Germania 1-7 ci a Cupei Mondiale Brazilia 1950 cand Selecao a pierdut absolut neasteptat si dramatic titlul.
Tristeti trecute si prezente
Foto: YouTube
Cupa Mondiala din 1950 a fost a fost singurul turneu al carui rezultat nu a fost decis de o finala ci s-a ajuns la o grupa finala de 4 echipe: Brazilia, Uruguay, Suedia si Spania. A fost primul turneu organizat dupa cel de-al doilea razboi mondial, iar numarul mai mic de echipe care s-au inscris in competitie a condus la aceasta solutie unica pana acum in fotbal.
Ultimul meci al grupei dintre Brazilia si Uruguay este considerat si finala deoarece doar cele doua echipe mai aveau sanse sa castige trofeul. Braziliei ii era suficient si un egal, dar Uruguay a castigat la mare lupta cu 2-1, chiar daca Brazilia avea o echipa mare, juca acasa si a dominat tot meciul si turneul.
La inscrierea golului victorios al uruguayanului Ghiggia, crainicul-reporter brazilian a anuntat cu glasul inecat de plans la microfon: "A disgraca sobre o Brasil!" (Nenorocirea s-a abatut asupra Braziliei!")
Brazilia-Suedia 7-1
Foto: YouTube
Brazilia avea un atac formidal cu Ademir-Zizinho-Jair, iar Uruguayul s-a bazat pe luptatorul Varela si tehnicul Ghiggia, dar si pe inspiratia unui portar urias, Roque Maspoli.
Rezultatele Braziliei in grupa finala: 7-1 cu Suedia; 6-1 cu Spania si 1-2 cu Uruguay
Imaginile de atunci si de acum rostesc aceeasi tristete nemarginita a unui popor pentru care fotbalul este religie.
sursa: "De ti-ar spune poarta mea", de George Mihalache si relatarile lui Ioan Chirila si Titit Teasca
