O finala cu doua "fete": fotbalul, cat a fost, s-a produs in prima parte, pentru ca in a doua nervozitatea (din teren si tribuna) sa domine atmosfera.
Torje, inamicul traditional al Stelei, a avut prima actiune a finalei, in minutul 2: bara transversala, dupa o eroare a lui Gardos. Steaua a trecutr imediat la comanda ostilitatilor si, ajutata de un randament neasteptat de bun a lui Nicolita, si-a impins adversarul in propria jumatate.
Nicolae Dica a deschis scorul in minutul 24, cu o executie de finete: a executat o lovitura libera, de la 16 metri, ca pe un penalty - l-a pacalit pe Balgradean (nu foarte inspirat in seara finalei) si a trimis in vinclul opus. La cateva minute, stelistii au irost sansa de a dubla avantajul, prin eroarea lui Bilasco (incapabil sa impinga in plasa, din 8 metri).
Dinamo a profitat in minutul 33: Torje a gasit plasa dintr-o lovitura libera, din marginea careului, cu largul concurs al portarului Tatarusanu.
Dupa pauza, dinamovistii au fost nevoiti sa suporte socul unui autogol: in minutul 51, incercand sa degajeze din fata lui Surdu, Barboianu a gresit directia, sfarsind prin a-si invinge propriul portar, Balgradean.
Instantaneu, in peluza stelista s-a declansat haosul: s-au aprins zeci de torte, iar cateva au aterizat pe teren, provocand intreruperea partidei. Stelistii au fost imitati de dinamovisti care au provocat o scena de groaza in minutul 59: o torta a aterizat la doi metri distanta de extrema Gabriel Torje.
Sub presiunea tribunei si, usor-usor, sub influenta lui Olaroiu care alege sa inchida jocul, nu se mai intampla nimic notabil, pana in ultimul minut al prelungirilor, cand Dinamo solicita penalty la o faza in care Emeghara atinge mingea cu mana. Arbitrul Marius Avram nu acorda nimic si fluiera finalul care ii da Stelei primul trofeu, dupa 5 ani de esecuri, iar lui Dinamo iluzia ca ar fi putut mai mult.
2
3
