La sfarsitul anilor '60 galeria echipei de fotbal Rapid din Bucuresti avea un imn inchinat "ministrului apararii" de sub Podul Grant, Dan Coe: "Un strigat din vechea Troie / Ahoe / Si inca o data c-avem voie / Ahoe / Pentru faima lui Dan Coe / Ahoe / Hai Rapidu'...!"
Nascut in Bucuresti la 18 septembrie 1941, langa Piata Chibrit, intr-o familie de aromani, Dan Coe, a mostenit pasiunea fotbalului de la tatal sau, Duce Coe, fost component al Sportului Studentesc in perioada interbelica. Fotbalul l-a inceput in 1951, la numai 10 ani, alegand sa slujeasca Giulestiul caruia i-a ramas fidel toata viata. Cu timpul, Dan Coe a ajuns capitanul Rapidului si un component de baza al primei reprezentative de fotbal a Romaniei cu care a participat si la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic, in 1970, chiar daca nu a jucat nici un meci.
In anul 1971 a reusit sa plece in Belgia unde a evoluat pentru doua sezoane la primdivizionara Antwerp. Intors in tara in 1973 s-a intors la portile Giulestiului cerand adapostire, dar antrenorul de atunci, Macri, fost coechipier cu Coe, nu l-a acceptat din cauza varstei sale inaintate. A ales Galatiul, unde si-a facut datoria cu prisosinta timp de doi ani, intrand in istoria clubului de la Dunare.
Dupa terminarea carierei de fotbalist, in anul 1975, Dan Coe a plecat in Belgia profitand de o invitatie facuta de fosta sa echipa Antwerp. De acolo a plecat in Germania impreuna cu sotia sa, Pusa, si fetita lor, Dana.
Ajuns in RFG, el s-a destainuit postului de radio "Europa Libera" vorbind lumii intregi despre chinurile suferite de familia sa si mai ales de tatal sau, Duce Coe, inchis din motive politice in temnitele comuniste. Apropiatii lui Coe au marturist ca imediat fotbalistul a primit amenintari de la Securitate si se simtea mereu urmarit, fapt care l-a determinat sa fie mai retras fata de prieteni.
Au urmat ani grei pentru fostul fotbalist ajungand, de la idolul Giulestiului, la un simplu si monoton spalator de vase dintr-un restaurant romanesc din Koln. Traia o idila cu o romanca, Luminita, fugita si ea ilegal in Germania, intr-un modest apartament de pe Bonnerstasse. Dan Coe se gandea la viitor deoarece astepta un copil de la aceasta, frecventa cursurile de limba germana, absolvise scoala de antrenori din Bonn si tocmai obtinuse statutul de refugiat politic, un lucru foarte important pentru el.
Pe 8 septembrie 1981, in ziua cand implinea 40 de ani, umbriti de suferinte dar si incununati de performante, Coe a trimis-o pe Luminita la un doctor roman pe nume Burchi, urmand sa ii ceara acestuia o scutire medicala pentru acea zi, in care el nu avea de gand sa mearga la cursurile de germana.
Cand Luminita s-a intors acasa l-a gasit pe Dan Coe spanzurat de usa de la balconul mansardei, cazut in genunchi si fara sa prezinte semne ca s-ar fi zbatut sau ar fi incercat sa se sprijine de calorifer, clanta si alte obiecte care ii erau la indemana. Pentru formalitatile necesare ridicarii cadavrului a fost chemata la politie sotia sa legitima, Pusa, dar aceasta nu a fost lasata sa ridice capacul sicriului pentru a fi protejata de o imagine groteasca si pentru a-l pastra pe fostului ei sot intr-o amintire placuta.
"Varianta sinuciderii" a fost pusa imediat la indoiala de familie.
Un fost ofiter de securitate, care la acea vreme era inca activ, spunea ca "Dan Coe nu era atat de important pentru Ceausescu incat sa ordone suprimarea lui. A crutat-o el pe Monica Lovinescu, cea care il atacase mult mai virulent", adaugand totodata ca "nici modul de operare nu seamana cu cel al Serviciilor Secrete ale lui Ceausescu, fiind o greseala sa il elimini chiar acolo unde locuia, ar fi fost indicat sa fie atras in alt oras”.
Fostii prieteni ai lui Dan Coe sunt insa de alta parere, Ion Ionescu afirmand ca "Eu cred cu tarie in varianta asasinarii lui de catre Securitate dupa interventiile sale la <
Dan Coe nu a fost singurul roman care a indraznit sa ia cuvantul la "Europa Libera". Simpla sa prezenta in cadrul emisiunilor de la acest post de radio nu era suficienta pentru a atrage asupra sa prigoana securistilor. Insa faptul ca a vorbit Europei despre legionari si despre suprimarea lor abuziva a fost elementul care a pecetluit soarta fostului fotbalist.
La fel ca si Ion Ionescu, Soni Nagy, prieten cu Coe inca din Romania, vorbeste si el despre razbunarea comunista. Acest prieten a reusit sa stranga 3500 de marci cu care a inhumat cadavrul, iar banii ramasi i-au fost dati Luminitei, care urma sa nasca.
In cimitirul saracilor din Koln, Sudfriedhoff, mormantul lui Dan Coe nu mai exista astazi, peste el trecandu-se cu tractorul si plantandu-se iarba. Nici politia locala nu mai pastreaza vreo fila din dosarul acestuia, ofiterul Marcus Goebel explicand ca dosarele mai vechi de zece ani sunt casate.
Pusa, fosta sotie a fotbalistului, locuieste si acum in Germania, la Oberhausen, impreuna cu fiica sa, in timp ce despre Luminita se spune ca ar trai la Paris. Nici dupa caderea comunismului autoritatile nu au incercat sa refaca ultimele clipe traite de Dan Coe si cu siguranta nu se va afla niciodata daca a fost vorba de o sinucidere depresiva sau de una dintre multele suprimari comuniste, ramase inca neelucidate.
Acum, Dan Coe, mai exista poate doar in sufletele rapidistilor si microbistilor in varsta care, din cand in cand, amintindu-si de el, se ridica in picioare si ii scandeaza numele.
0
5
