Zurich - un oras sobru, celebru pentru banci, manageri stilati, ceasuri si ciocolata - a fost invadat de mii de romani cu ocazia meciului contra Italiei. Oamenii obisnuiti cu haosul din Bucuresti au umplut terasele si s-au putut minuna de parcarile cu sute de biciclete, de calmul extrem din trafic si de preturile exorbitante, tipic elvetiene. Romanii nostri nu au fost timizi: au baut, au mancat, au vizitat orasul. Unii cantau ca sa li se dea bani, altii voiau sa cumpere bilete, aproape toti au fost civilizati, inspirati de localnici. O groaza de romani veseli pe strazile unuia dintre cele mai cosmopolite orase din lume - iata o imagine rara si o poveste ce merita spusa.

Imperii, bani si ordine desavarsita

Numele Zurich vine de la un mic punct vamal, Turicum, pe care Imperiul Roman l-a infiintat cu peste 2000 de ani in urma. Orasul s-a dezvoltat accentuat dupa secolul 13, cand breslele negustoresti s-au inmultit.

In secolul trecut, la Zurich s-a nascut curentul artistic Dada, la care a contribuit si romanul Tristan Tzara; tot aici au trait un timp Lenin si Thomas Mann, iar romancierul James Joyce e inmormantat intr-un cimitir din oras.

Astazi, Zurich e unul dintre orasele cu el mai ridicat standard al vietii din intreaga lume. Autoritatile spun ca majoritatea oamenilor fac mai putin de 30 de minute pana la munca, iar padurile din jurul orasului sunt accesibile la mai putin de 20 de minute din orice punct din Zurich.

Pe strazi devine clar de ce e Zurich e in randul oraselor unde se traieste cel mai bine: curatenie desavarsita, vegetatie din belsug si-n centru si la periferie. Traficul e o placere, ambuteiajele sunt rare, iar bicicletele coplesesc soselele, fie conduse de tineri, fie de oameni mai in varsta, in adidasi, dar si in costume ultra - elegante.

Civilizatia se vede la tot pasul: nimeni nu blocheaza benzile de biciclete, claxoanele in trafic sunt extrem de rare si, desi masinile germane de lux sunt la tot pasul, limitele de viteza sunt respectate mai mereu de localnici. Tabloul e completat de o imagine de neinchipuit la noi: din portbagajul unei masini sport de 100.000 de euro iesea roata unei biciclete!

Romanii in Zurich: Unii cu fotbalul, altii cu facutul banilor

La meciul cu Italia, Zurich a fost invadat de 10.000 de romani. Auzindu-i in gara sau pe strada cum isi incurajeaza nationala, localnicii fie se opreau si priveau cu interes alaiul de steaguri si fluiere, fie grabeau pasul fara a da interes iuresului galben. Cert e ca pana la stadion aproape ca nu am vazut italieni. Romanii au venit cu cateva ore bune inainte, au ocupat terasele, s-au plimbat pe strazi si au lasat deoparte complexele de estici amarati.

Langa lacul Zurich, un om la vreo 30 de ani avea pe spate o foaie cu textul "Tickets Wanted". Din ce tara era? Raspunsul a venit singur cand omul a strigat "Care mai aveti bilete?".

Cativa metri mai jos, un acordeonist - tot roman, canta si facea bani pe un pod aglomerat. Ne-a spus ca are rulota si masina si se deplaseaza in diferite orase. Noaptea trecuta venise de la Basel, e multumit de ce face, banii ies, si chiar daca nu a vrut sa spuna cat, s-a laudat ca a primit si bancnote de 20 de franci (cam 12 euro).

Intr-o piata din centru, inconjurata de stradute medievale, pe un hotel sunt intinse steaguri romanesti cu incurajari pentru tricolori. Langa fantana din piata sunt si romanii cazati in Zurich. Au castigat biletele la un concurs, stau zece zile in Elvatia si ii costa 150 de euro pe noapte cazarea.

In rest, romanii nu erau greu de recunoscut. Pe strazile cochete puteai auzi la orice pas exclamatii familiare "Mama ce misto e Porsche-le ala!", "Mancati-as, ce scumpe-s tricourile!", sau altele mai fara perdea. Dar romanii au fost civilizati, iar la meci scadarile au fost aproape neintrurupte si fara trivialitati.

O tara scumpa, dar incredibil de bine pusa la punct

Se stie ca Elvetia e scumpa, dar pana nu vezi cu ochii tai parca e greu sa-ti dai seama cat de scumpa e. O calatorie cu tramvaiul in Zurich costa peste doi euro, un kebab trece de sase euro, o bere intr-un bar e greu s-o gasesti sub sase - sapte euro, iar calatoria cu trenul costa cam 20 de euro/100 kilometri.

La supermarketuri pe de alta parte, mancarea e mult mai blanda la pret si costa cam cu 20 - 30% peste ce e la noi. Pe Bahnhofstrasse, una dintre cele mai apreciate strazi de shopping din Europa, Zurich-ul arata ce are mai fitos - ceasuri de peste 20.000 de euro, cutii de ciocolata de peste 100 de euro, bijuterii de care nu te poti apropia decat cu contul burdusit, si haine asisderea. Dar daca la suprafata luxul e rege, sub pamant se gasesc seifurile doldora de comori ale bancilor elvetiene. Cel putin asa spune legenda :)

Pe de alta parte, periferia Zurich-ului arata mai bine ca centrul Bucurestiului. Nu sunt masini pe trotuare, casele sunt flancate de vegetatie, exista tomberoane separate pentru sticla de culoare alba, sticla de culoare maro sau de culoare verde.

Pe stadion, cand iti luai o bere de 7 franci intr-un pahar de plastic mai plateai doi franci garantie si ii primeai inapoi daca duceai paharul gol. O garantie ca nu il vei arunca sau lasa in stadion.

Una peste alta, e o experienta captivanta sa vezi un oras pus la punct ca la carte, plin de romani. Si e placut sa vezi ca ei sunt impresionati de modul in care se traieste si se comporta civilizat. Romanii la Zurich treceau mai rar pe rosu, suporterii fluierau mai rar fetele pe strada, nu aruncau in draci ambalaje pe jos si nu puneau manele in ritmul nebunesc de aici.