Oscar Otte nu ar trebui să aibă prea multe să-și reproșeze: de la înăltimea celor 193 de centimetri, germanul s-a mișcat incredibil, dar nu a fost suficient pentru a-i putea pune măcar o simplă piedică marelui Federer. "Roger, Roger!" au răsunat la un moment dat tribunele noului Chatrier, ziduri noi care
Despre Federer s-a tot scris și s-a vorbit atât de-a lungul unei cariere impresionante, însă atunci când ai senzația că le-ai văzut pe toate, reușește elvețianul să mai inventeze ceva.
Împotriva lui Oscar, cel care a luat de fapt Oscarul a fost Roger, evoluția lui încântătoare făcându-i pe spectatorii de pe Philippe Chatrier (arenă arhiplină la ora meciului) să se comporte precum o fac la meciurile jucătorilor francezi: toți în picioare, aplauze la scenă deschisă, iar arena transformată într-un singur glas.
Pe lângă execuțiile pictate, Federer a reușit și două rame de toată frumusețea, mingea ducându-se de fiecare dată în înaltul tribunei. Chiar și aceste
Nu au lipsit nici celebrele valuri mexicane, publicul savurând fiecare moment petrecut alături de unul dintre cei mai mari jucători din istoria tenisului. Roger a așteptat liniștit ca spectatorii să-și încheie numărul, iar după a închis meciul pe propriul serviciu (6-4, 6-3, 6-4).
Și cum putea să se termine partida dacă nu cu un număr de magie? Scurtă perfectă din apropierea fileului. Scenariul pare unul bine regizat, Roger dând senzația că își alege chiar și lovitura cu care să plece spre fileu pentru a da mâna cu adversarul.
În drumul spre optimi, Roger va da peste norvegianul Casper Ruud (63 ATP).
La masa presei, unul dintre jurnaliștii francezi spune cu voce tare ceea ce, pe undeva, gândim cu toții: cum ar fi o semifinală cu Rafael Nadal? Până acolo, putem măcar sa visăm...
