Cel mai relevant pasaj al discuției Simonei cu Treizecizero de după meci? Că nu vrea să pună prea mult preț, sau mai mult decât ar trebui, pe victoria cu Madison Keys. Semn bun, din motive care nu mai au de ce să fie explicate, semn că înțelege perfect că miza și mai mare urmează. Simona părea deja că depășise clipa și se gândea deja către meciul cu Kerber. Cel mai haios moment? Când a imitat gestul făcut imediat după meci de Darren Cahill, atunci când s-au văzut. Darren, ca tot omul, și-a scuturat tricoul, gest însoțit de un “huh!”, ca să arate prin ce palpitații a trecut. Ca toți fanii Simonei.
Dincolo de aceste două momente, Simona și-a păstrat același ton echilibrat din ultimele zile, o mulțumire tonică, dar ținută sub control. Mereu cu atenția către lucrurile pe care le poate controla, mereu către următorul meci.
“Da, încerc să păstrez o linie consecventă, ca reacțiile mele la ce se întâmplă să nu fie oscilante. Cred că s-au schimbat multe lucruri în atitudinea mea, în ultima perioadă. Nu întotdeauna depinde numai de mine. Poate fi despre accidentări, uneori pur și simplu ești bolnav, sau te simți rău. Nu e tot timpul ușor să joci bine săptămână de săptămână. Dar acum am mai multă experiență și înțeleg cum merg lucrurile. Încerc să mă mențin concentrată și atentă la ce am de făcut, zi de zi, meci de meci.”
11
4
