În complexul de la Roland Garros ești sigur în acest moment (înainte să înceapă marile bătălii de pe tablourile de simplu) de două lucruri: că e dificil să găsești ceva ieftin de mâncare (raportat, desigur, la banii noștri, nu la ai lor) și că ai putea rata un antrenament al lui Rafael Nadal. De oriunde te-ai afla, acel moment în care toată lumea va lua cu asalt gurile de acces este sinonim cu intrarea lui Rafa pe Philippe Chatrier pentru o sesiune de antrenament.
Este foarte ușor să te pierzi în
Marea de oameni își schimbă brusc sensul de mers și gândurile, iar aproape toți știu ce au de făcut pentru următoarea oră.
Însoțit de echipa lui, Nadal își face cu greu loc prin mulțime pentru a intra pe arena centrala de la Roland Garros. Tribunele sunt deja ca la un meci oficial (mai pline cu siguranță decât la unele meciuri de pe tabloul feminin de simplu), chiar înainte ca Rafa să își termine mișcările de încâlzire. Fiecare lovitură mai bună a ibericului este acompaniată cu ole-uri din tribune, iar celebrul "Vamos, Rafa!" pare ca a luat naștere odată cu bătrânul complex de la Paris.
Un alt aspect pe care publicul ți-l va sugera în mod evident este momentul în care Nadal se apropie de încheierea antrenamentului. Nu trebuie să încerci să-ți bați capul cu acest lucru: după mișcarile "tectonice" din tribune vei ști cu sigurantă că ibericul se află cu doar câteva lovituri înainte de incheierea "muncii" pe Philippe Chatrier.
Oamenii vor scoate la înaintare suvenirurile pe care le-au luat cu sume deloc modice din complex (șepci, tricouri, prosoape) pentru a fi semnate de spaniol.
Lupta pentru a prinde un loc cât mai aproape de banca pe care stă Rafa seamănă cu un start din Formula 1: toate energiile sunt canalizate pe acest lucru, conștient fiind că o plecare satisfăcătoare îți poate aduce o poziție cât mai bună la finalul cursei.
Desigur, norocoși vor fi, precum la Loto, doar câțiva, însă bătălia în sine pentru a-l atinge pe jucătorul favorit sau a-i smulge un autograf este una demnă de urmărit dintr-ul colț al arenei centrale.
Cei care nu au prins semnătura lui Rafa pe șapcă nu pleacă neapărat dezamăgiți, sunt conștienți de faptul că și mâine este o zi și că trebuie să schimbe strategia pentru a avea succes. "Ți-am spus că trebuia să plecăm mai din timp că vor fi prea mulți în fața noastră și că nu va semna atâtea obiecte", il apostrofează un puști de vreo cinci ani pe tatăl său prea "boem" într-o luptă atât de "nemiloasă".
Într-o formă sau alta, toată lumea este pe undeva mulțumită: unii au "furat" un selfie printre autografe, alții chiar au primit autografele, iar ceilalți speră într-o altă desfășurare de forțe pentru următoarea provocare.
Mai există și o ultimă categorie: a celor care s-au bucurat doar să-l vadă lovind pe cel care a ridicat de zece ori trofeul pe Philippe Chatrier.
Fotografii realizate cu noul HTC U12+
Lupta pentru un autograf în afara arenelor
Aglomerație în jurul arenei Philippe Chatrier
Un fan al lui Rafa Nadal
Tour Eiffel și logo-ul de la Roland Garros
Linia dreaptă spre complexul de la Roland Garros
Scrierea manuală a tablourilor de simplu de la Roland Garros
Sigla de la Roland Garros, omniprezentă
Autografele atât de dorite
