Fotbalul a facut dreptate: urita, insipida Brazilie pleaca acasa. O Brazilie croita dupa chipul si asemanarea antrenorului sau, un monument de lipsa de inspiratie si gindire ingusta. O Brazilie care a facut primul blat din istoria participarilor sale la Mondiale, care a avut nevoie de doua henturi intr-o faza pentru a marca, care l-a lasat acasa pe Ronaldinho pentru ca Dunga nu a stiut sa gestioneze relatia cu un geniu capricios.
Johan Cruyff avertiza inca din faza grupelor: "Brazilia nu mai iubeste mingea. Nu mai e o echipa creativa. Acest stil, inventat inaintea lui Dunga, de a distruge jocul adversarului, nu este stilul care a transformat fotbalul in cel mai popular sport planetar".
Avea dreptate creatorul de facto al Barcelonei moderne. Fotbalul practicat de Brazilia e insipid la fel ca si antrenorul sau. Dunga, un fost jucator care a distrus cu generozitate atacurile adversarilor pentru a le oferi mingea lui Romario, Bebeto sau Ronaldo. Din tot ce facea pe teren ca jucator a retinut doar partea distructiva. A renuntat cu o usurinta incredibila la Ronaldinho - in forma mult mai buna decit un Kaka de nerecunoscut, a renuntat si la Pato, pustiul care a tras AC Milan dupa el.
La prima vedere, eliminarea Braziliei e o lovitura majora pentru acest turneu final - de o valoarea oricum diluata. Privita dincolo de suprafata, plecarea lui Dunga&Co poate insemna reabilitarea unui stil generos de a juca fotbal, un stil pe care-l practica acum rivala Argentina ori neobosita Spanie.
Pina la urma, trebuie sa-i fim cu totii recunoscatori Olandei. Victoria sa a insemnat uciderea unui Frankenstein al fotbalului, o Brazilie cu apucaturi de Italia.
9
17
