Milano a respirat weekendul trecut în ritmul impus de Derby della Madonnina, fanii celor două mari rivale locale făcând un show care cu greu poate fi uitat. HotNews.ro a fost pe San Siro și a participat la meciul în urma căruia Inter a cucerit al 20-lea titlu de campioană a Italiei. Bucuria a fost cu atât mai mare cu cât trofeul a fost obținut tocmai după un succes (2-1) împotriva Milanului.
Un meci Inter - Milan se trăiește cum se trăiau „cuplajele de pe 23 August” de dinainte de Revoluție. Începeau cu două zile înainte, odată cu discuțiile infinite din spatele blocurilor. Se prelungea pe drumul spre stadion. La fel e în Italia.
Apropierea marelui derby, care durează de 115 ani, putea fi observată pe aglomeratele străzi din centrul orașului încă de sâmbătă: tricouri cu Milan și Inter la tot pasul, turiști care au luat cu asalt magazinele oficiale ale celor două mari rivale în căutarea unor suveniruri care să le aducă aminte de duelul care împarte orașul în două.
„Să câștig e bine, dar să pierzi tu e și mai bine”
Fotbalul are capacitatea de a inventa mize. Dacă pentru interiști motivele de nerăbdare erau maxime (echipa a defilat în Serie A în acest sezon, iar un titlu cucerit fix împotriva marii rivale ar fi fost cireașa de pe tort), pentru fanii Milanului meciul era doar unul al marilor orgolii (să împiedice fiesta „dușmanului” la meciul direct).
Altfel zis, chiar dacă Inter era mare favorită, iar Milan nu trăgea la titlu, o victorie a roș-negrilor, chiar și fără miză directă, ar fi cântărit enorm pentru egoul suporterilor. E bine să câștigi un trofeu, dar dacă măcar îți încurci un rival de moarte, e suficient și gratulant.
Ziua marelui derby:
Singura care a stricat sărbătoarea unui meci care a avut ritm, tensiune și spectacol în tribune a fost vremea. Ploaia a vrut cu orice preț să se insinueze în tradiția centenară.
A plouat toată noaptea de dinaintea meciului, dar și pe toată durata zilei de luni - când a avut loc derbyul.
Vremea neprietenoasă nu i-a oprit însă pe fani să ia cu asalt legendarul San Siro, străzile din jurul arenei fiind populate cu câteva ore înainte de startul partidei.
Nu a existat vreun scandal violent. Să te detești e una, să te înfrunți fizic e altceva în lumea civilizată a fotbalului. În jurul sau în incinta arenei, fanii celor două echipe au învățat după o rivalitate consumată în generații să respecte bucuria, dar și tristețea.
Coregrafiile au fost la înălțime, cele două galerii (Curva Sud - AC Milan și Curva Nord - Inter) putând candida la organizarea scenografiei pentru turneele mondiale ale trupelor rock.
Românii din tribună
Au existat în tribunele San Siro și suporteri români, AC Milan România FanClub având o prezență consistentă la derbyul de luni seara.
Sursa foto: Facebook / AC Milan Romania FanClub
Dacă gazdele au dorit din plin să arate faptul că iubirea pentru echipă nu este condiționată de un titlu câștigat de marea rivală chiar în meciul direct (și au reușit cu mare succes), de cealaltă parte oaspeții au afișat mesaje care să arate cât se poate de clar că Inter a făcut trecerea la cele două steluțe (n.r. titlul cu numărul 20) înaintea Milanului.
Golurile lui Acerbi (18) și Thuram (49) au adus Interului victoria mult așteptată (scor 2-1), în timp ce reușita lui Tomori (80) a avut doar darul de a le oferi un final tensionat de meci celor prezenți și speranțe (deșarte până la urmă) la o remiză milaniștilor.
Tensiunea mare și-a arătat „roadele” în prelungirile partidei, atunci când după mai multe meleuri care au avut loc pe gazon Theo Hernandez (93) și Davide Calabria (97) au văzut cartonașe roșii.
Zi de zi, câteva sute de ani
Finalul partidei a adus urale în sectorul ocupat de fanii Interului și o reacție de orgoliu a susținătorilor Milanului, cei care și-au strigat puternic iubirea pentru culori tocmai în momentul în care rivalii „de moarte”, dar și ”de viață, desfăcuseră șampania.
Sărbătoare a fost după fluierul final în jurul stadionului (au mai venit și alți fani ai Interului care nu au prins un bilet pe San Siro). În Piața Domului s-a petrecut până târziu în noapte. Nu mai conta ploaia. Sau conta, dar altfel.
Prezent la un moment dat, cu echipa națională, pe un alt templu al fotbalului, stadionul Wembley, Cornel Dinu l-a întrebat la antrenamentul oficial pe unul dintre administratorii stadionului: „Mister, cum se aveți un gazon așa de bun? E perfect”.
Omul s-a oprit, respectuos în fața longilinului jucător oaspete, și i-a răspuns: „Simplu, udăm, chiar dacă plouă, în fiecare zi”.
Dinu a întrebat: „Atât?”. La care omul, calm, a explicat: „Da, în fiecare zi de câteva sute de ani”.
