Lasand la o parte faptul ca pana acum de-a lungul istoriei ne-au invadat multe popoare, ca s-au chemat turci, tatari, austro-ungari, polonezi, nemti sau rusi… Mai oameni buni, dar niciodata nu au venit peste noi spaniolii. Bine, daca ar fi venit, dadeam foc la fantani cum merge vorba din strabuni, muream de sete insa ne scoteam. Dar nu s-a intamplat. Pana azi cum ar veni.
Am iesit si eu la o bere cu doi prieteni si fara sa gandim prea mult am zis ca mergem pe Lipscani, ca-i marti si nu-i aglomerat. Hehe, stai cu frana.
Ne-am asezat pe o terasa si involuntar ne-am prins ca traim vremuri istorice: invazia spaniola in Romania. Am dezbatut faptul ca la ei e criza si din 30,000 cati au venit e posibil ca 25,000 sa ramana aici si sa ne ia locurile de munca sau in cel mai rau caz locurile de baut ca le place berea la 2 euro… dar atmosfera a fost fantastica: treceau grupuri de cate 20, se opreau in fata altui grup si incepeau sa cante. Si cand pe unii nu-i mai tineau plamanii, incepeau ceilalti. Si-apoi din nou si din nou, de mai ca le-am invatat cantecele.
Pe la a treia bere recunosc ca m-a intrebat unul dintre prieteni (ei sunt mai varza la fotbal decat mine) cand ajunge in Bucuresti si galeria celeilalte echipe. Le-am explicat ca-s toti aici si ca au tricouri la fel, iar cand se opresc grupuri fata in fata si canta e ca si cum s-ar lua la bataie ai nostri. Aceeasi Marie, alta palarie – erau unii basci care aveau si palariile sau steagurile de rigoare, dar aia doar cantau mai tare, si cam atat.
Absolut deosebit a inflorit si fauna de fatuci (nu spun pitipoance ca nu-i ok, cineva le va lua de neveste la un moment dat si pe ele) care roiau in jurul lor. Eu personal n-am fost agatat niciodata in centrul vechi, dar in seara asta am auzit la “como estas?” de mi-a iesit pe ochi. De ras ma refer, ca atunci cand raspundeam cu “estas destul de bine” parca trageam una urat-mirositoare ca murea toata fauna din jurul meu. Bine, acum am si avantajul ca in Germania si Austria m-au considerat turc, in Spania de-al lor iar in Maroc nu mai spun ca m-am certat cu ghidul ca nu suntem verisori.
Lasand asta la o parte si trecand la chestii serioase: s-au imbatat (si mai continua) spaniolii ceva de speriat. Dar oamenii sunt in vacanta, le place si asta e de bine pentru noi. In plus isi canta unii altora din suflet, iar cand termina se duc la bar si-si fac cinste cu bautura. Mai avem cel putin o caruta de ani pana se va intampla asta intr-o finala UEFA intre Steaua si Dinamo la Madrid. Si nu ma refer ca n-o sa ajungem sa o jucam.
Am remarcat totusi pe la 3 cand am plecat spre casa, ca aia mai batrani dormeau cu capul pe bar, iar aia mai tineri discutau in strada incotro sa o mai ia ca ei oricum nu dorm azi (si grupuri de fete in spatele lor care se inghionteau: “ce-a spus, tu, fata?”
Colorat si animat Bucurestiul azi. Cu suporteri betivi, nu zic nu. Dar ce suporteri, si cam cat de frumos canta… O adevarata placere sa-i vezi si mai ales sa-i vezi cum isi traiesc pasiunea. Asta cred ca e esenta fotbalului si cam ce inseamna sa fii suporter. Am asistat la un spectacol azi, unul cu adevarat frumos. Cand intr-un club muzica e acoperita de cantecele unei galerii iar apoi incep ceilalti, nu numai DJ-ul, dar si 90% din suporterii din Romania zic ca ar cam trebui sa-si dea demisia. Parerea mea de profan.
Vor fi probabil vreo doua stiri cu niste tampiti care au sarit calul, nu se poate altfel, dar in rest astia ies si maine dupa meci impreuna si atmosfera va fi cam la fel.
P.S. Hai Bilbao! Cel putin galeria lor parca are ceva in plus in traire din ce am vazut in seara asta.
Citeste si comenteaza pe blogul La Coltu' Strazii.
