Iulian Chiriță (56 de ani) este un fost internațional român care a făcut parte din lotul pentru Mondialul din 1994. În direct la GSP Live, el a vorbit despre condamnarea pentru înșelăciune și posesie de carduri false primită în 2018 în Spania și despre perioada de coșmar petrecută în închisorile din Barcelona și Madrid.

Imagine de la unul din meciurile Romaniei de la Camionatul Mondial din 1994Foto: Romeo GACAD / AFP / Profimedia

Chiriță avea ceea ce tinerii din ziua de azi numesc „swag”. Avea tupeu, avea vorbele la el, era calm, cool și făcea de multe ori doar ce avea chef. „Nu-mi plăcea să mi se dea ordine ca la fraieri”, a spus el în direct la GSP Live, vorbind despre meciurile aranjate din vremea Cooperativei.

Luat de Anghel Iordănescu în lotul României pentru Mondialul din America, Chiriță nu a jucat niciun minut la turneul final și nici la vreo echipă din afara României. Cu toate astea, avea o viață bună care la un moment dat s-a risipit. Rămas fără bani după ce businessurile i-au dat faliment, Chiriță a plecat - „de rușine”, spune el - în Italia și apoi în Spania de unde a luat totul de la zero.

Până în 2015, când presa din România a scris despre arestarea lui la Barcelona, într-un dosar cu carduri false. Opt ani mai târziu, Chiriță e în libertate, chiar dacă într-o formă condiționată, și a vorbit în premieră la GSP Live despre detaliile arestării sale și despre anii petrecuți în închisorile din Spania.

- Ce faci în momentul ăsta? Cum îți merge?

- Pot să zic că duc o viață normală, liniștită. Sunt în Spania, am venit aici pentru că am vrut să iau totul de la zero. Nu mi-a fost frică. Pe moment, nu pot să mă plâng. Sunt cu toată familia, cu amândoi băieții. Am venit de la început toți.

- Cum îți câștigi existența?

- Muncesc la fabrica Seat, în Martorell (n.r. - la 30 de kilometri de Barcelona). E o fabrică foarte mare. Lucrez ca electrician industrial, nu electrician care pune un bec, pune o priză. Lucrăm cu roboți, cu linii de asamblare. Acum avem un proiect pentru linia electrică de Seat. Cam asta fac de ceva timp. Îmi permit să fac orice, dar de multe ori nu pot face tot ce vreau pentru că sunt prea obosit. Anul ăsta am avut un an mai ușor, s-a făcut o mică pauză din ianuarie. Dar de la începutul lui septembrie chiar că nu o să mai am nicio zi liberă. O să lucrez 10-12 ore de luni până luni, dar depinde de cât vreau eu să lucrez. Pot lucra opt ore sau pot lucra extra, să câștig mai mulți bani.

- Acum câțiva ani ai ajuns la închisoare. Cum ai intrat în povestea aia?

- Am fost pentru prima dată arestat în viața mea. Atunci am apelat la presa din România crezând în naivitatea mea că or să se grăbească puțin lucrurile, să se vadă dacă merit sau nu să fiu arestat, încarcerat. Dar hai să-ți spun ce s-a întâmplat, nu am prea vorbit despre asta până acum.

Citește interviul integral pe GSP.ro