Linia de sosire la triatlonul de luni dimineață arăta ca un câmp de bătălie, cu trupuri prăbușite la pământ, antrenori venind în ajutorul celor căzuți și ținându-i pe alții pe după umeri ca să nu cadă și ei, relatează Yahoo!Sports.

Linia de sosire la triatlonul de luni de la TokyoFoto: captura tv

Și aceasta în ciuda mutării orei de start la 6:30 într-un efort de a învinge căldura care, așa cum s-a dovedit, este invincibilă la aceste Jocuri Olimpice. Temperatura tot a ajuns la 30 de grade, cu o umiditate relativă de 67,1% la ora startului.

Nu, japonezii nu trebuie să se scuze pentru vremea de la ei – cu soare arzător, temperaturi de cuptor și umiditate ca de supă. Nimeni nu-i dictează Mamei Natură.

Dar întrucât atleții continuă să se înmoaie și ofilească în aceste condiții, lor li se cuvine să li se prezinte scuze: au fost mințiți cu nerușinare.

„Cu multe zile de vreme blândă și însorită, perioada se dovedește ideală pentru ca sportivii să evolueze la cel mai înalt nivel.”

Blândă? Ideală? La Tokyo în aceste zile?

„Nu mi-a plăcut deloc”, a spus sâmbătă jucătoarea de tenis Anastasia Pavlyuchenkova după ce a evoluat în condiții care i-au făcut pe mulți să leșine, de la arcași la voluntari și oficiali.

Temperaturile diurne se duc peste 35 de grade și umiditatea peste 70%, combinație care asigură un indice de disconfort de trei cifre. Este o zonă tropicală. Terenurile de tenis, volei pe plajă, rutele cicliștilor și altele sunt deschise și expuse.

„Este foarte dificil să joci la temperaturi și umiditate extreme. Știam când am plecat spre Tokyo, auzisem și ne așteptam la condiții grele, dar până să ajungi și să simți nu știi cum e cu adevărat”, a spus Novak Djokovic.

Aceștia sunt cei mai buni sportivi din lume. Când ei spun că e greu, este greu. Atunci de ce au pretins japonezii altceva? Și de ce i-a lăsat să o facă Comitetul Internațional Olimpic (CIO) când le-a acordat organizarea fără comentarii despre condiții?

„Condițiile meteorologice în perioada propusă pentru Jocuri vor fi rezonabile”, a promis propunerea japonezilor.

Fiecare sportiv trebuie să concureze în aceleași condiții, așa că ar fi incorect să spunem că este incorect. Totuși, când te-ai pregătit toată viața ca să concurezi la Olimpiadă, te aștepți probabil ca împrejurările să favorizeze performanța, nu s-o pedepsească.

Japonezii știau că mint. Ei trăiesc aici. Niciun locuitor din Tokyo n-ar descrie miezul verii ca fiind „blând” sau „ideal”. În 2014, curând după ce orașul a fost desemnat, un articol din Japan Times s-a întrebat cum oare va fi posibil să meargă bine: „Am fost la Manila, Bangkok, Jakarta, Phnom Penh și Singapore în mijlocul verii, iar experiența îmi spune că la Tokyo este cel mai rău”, a scris Robert Whiting. „Singurele locuri imaginabile în care ar fi mai rău să se organizeze Jocurile ar fi, să spunem, deșertul californian Valea Morții sau Cornul Africii.”

Death Valley 2036? Nu dați idei Comitetului Internațional Olimpic.

Ultima oară când Jocurile Olimpice au avut loc la Tokyo a fost în 1964. Dar s-au ținut în octombrie, ca să evite aceste condiții. Avea sens.

Jocurile de vară au loc acum în iulie-august pentru că este perioada care asigură cel mai mare număr de telespectatori în cam toată lumea. Este cel mai adevărat în SUA, unde nu concurează cu fotbalul american, începutul școlii sau altele.

De când banii dictează la CIO, asta e situația. Părerea sportivilor poate că mai conta în 1964. Așa era atunci. Acum sunt miliardele.

Așa că Japonia a prezentat o propunere cu o farsă de viziune a unor idilice zile de vară. Iar CIO s-a făcut că nu observă și a aprobat-o.

„Care ar fi penalizarea pentru reclamă mincinoasă?” s-a întrebat acum mulți ani Japan Times. Oricare ar fi ea, se pare că sportivii sunt cei care o plătesc.