Jelena Dokic, fostă ocupantă a locului 4 în clasamentul WTA (în august 2002), a dezvăluit luni, pe rețelele de socializare, că a fost la un pas de sinucidere la sfârşitul lunii aprilie. Fosta jucătoare de tenis din Australia dorea astfel ca „toată tristeţea şi durerea să dispară” după o despărţire, informează lefigaro.fr.

Jelena Dokic, la Australian Open 2012Foto: NICOLAS ASFOURI / AFP / Profimedia

Jelena Dokic a vrut să se sinucidă: „Am fost aproape să mă arunc de la etajul 26”

Australianca de origine sârbă şi-a încheiat cariera în 2014 şi de atunci a devenit consultant de tenis pentru canalele de la antipozi.

În ianuarie, Dokic şi-a anunţat despărţirea de partenerul ei după 18 ani împreună.

„Am fost aproape să mă arunc de la balconul meu de la etajul 26, să-mi iau viața. Nu voi uita niciodată acea zi. Totul era încețoșat. Totul era întunecat. Niciun ton, nicio imagine, nimic nu are sens... doar lacrimi, tristețe, depresie, anxietate și durere. Ultimele șase luni au fost grele.

Am plâns încontinuu. De la a mă ascunde în baie când sunt la serviciu pentru a-mi șterge lacrimile ca să nu le vadă nimeni și până la plânsul de neoprit de acasă, între cei patru pereți ai mei, totul a fost insuportabil. Sentimentele constante de tristețe și durere pur și simplu nu dispar și viața mea a fost distrusă. Mă învinovățesc constant, nu cred că sunt demnă de iubire și sunt speriată.

Știu, de asemenea, că încă mai am atât de multe lucruri pentru care să fiu recunoscătoare și apoi încep să mă urăsc pe mine însămi pentru că, simțindu-mă astfel, mi se pare că nu sunt recunoscătoare, pentru că nu sunt, având în vedere că vreau să pun capăt la toate.

Un astfel de cerc vicios în capul meu... Rezultatul: aproape că m-am aruncat de la balconul meu de la etajul 26 pe 28 aprilie. Nu voi uita niciodată acea zi, voiam doar ca durerea și suferința să înceteze. M-am tras de pe margine, nici măcar nu știu cum am reușit să o fac. Faptul că am primit ajutor profesionist mi-a salvat viața.

Nu este ușor să scriu acest text, dar am fost întotdeauna deschisă, sinceră și vulnerabilă cu voi toți și cred profund în puterea de a ne împărtăși poveștile pentru a ne ajuta să trecem peste lucruri și pentru a ne ajuta unii pe alții.

Scriu acest lucru pentru că știu că nu sunt singura care se luptă. Să știți că nu sunteți singuri. Nu voi spune că acum mă descurc foarte bine, dar sunt cu siguranță pe drumul spre recuperare. Unele zile sunt mai bune decât altele, uneori fac un pas înainte și apoi un pas înapoi, dar mă lupt și cred că pot trece peste asta. Este în regulă să simți ceea ce simt eu.

Este OK să te simți trist, doar continuă să lupți și să revii. Asta este ceea ce încerc să fac și asta mă face să continui. Să nu vă fie rușine de ceea ce simțiți. Este în regulă să te simți așa și poți să îți revii. Este posibil, trebuie doar să continui să crezi. Vă iubesc pe toți, mă voi întoarce mai puternică decât oricând” - Jelena Dokic, pe Instagram.

Mărturia sa a stârnit imediat reacţii în lumea tenisului şi nu numai, inclusiv un mesaj de sprijin din partea compatriotului său Mark Philippoussis, fostul nr.8 mondial.

Jelena Dokic și tatăl abuziv: „Mă bătea rău de tot”

Jelena a dezvăluit în trecut că a experimentat episoade de depresie legate de abuzul psihologic al tatălui şi antrenorului ei, Damir, care a avut în mod repetat probleme cu autorităţile de tenis şi cu organizatorii turneului pentru declaraţiile sale scandaloase.

„Mă bătea rău de tot. A început din ziua în care m-am apucat de tenis și a ajuns la o spirală nesfârșită. Nu doar durerea fizică, dar să auzi la 11, 12 ani acele lucruri urâte... a fost și mai greu pentru mine” - Jelena Dokic, în autobiografia „Unbreakable”, publicată în 2017.

Ea a câştigat şase titluri în circuitul WTA şi a ajuns în semifinale la Wimbledon în 2000. După ce a fost învinsă de Lindsay Davenport în penultimul act de la All England Club, tatăl acesteia nu a primit-o la hotel: Ești patetică, o vacă fără speranță, o rușine. Nu ai ce căuta aici. Du-te să dormi în altă parte. Nu-mi pasă”.