Așadar, Simona a jucat în sfârșit primul ei meci oficial după o veșnicie și o hernie. Dincolo de victoria (meritată) a lui Ashley Barty cu 6-4, 6-4, meciul a servit ca o luare de puls mult așteptată și ne-a dat câteva răspunsuri la niște întrebări chinuitoare. Cum e fizic Simona? Dar psihic? Va mai ști să dea în minge fără Darren lângă ea? Cu ce va fi îmbrăcată? Răspunsurile pe scurt ar fi: „bine”, „un pic ruginită”, „da” și „croitoresele din China s-au descurcat parcă mai bine anul trecut, eh?”
Lăsând la o parte glumele la adresa kitului optzecist al Nike pentru AO, iată ce am observat din primul meci al Simonei Halep pe pământ australian.
1. Fizic. E mai subțire. Cele șase săptămâni în care nu a făcut sală nu aveau cum să nu lase urme în masa musculară. Se vede mai ales la nivelul coapselor și brațelor, unde Simona era puternic definită. Deplasarea mi se pare însă la fel de bună ca de obicei, iar anduranța a părut și ea la nivel ridicat.
2. Jocul. Cu excepția serviciului, care a fost aproape tot timpul la nivel ridicat, au fost oscilații destul de mari la nivelul execuției loviturilor. Acestea pot avea un complex de motive: atât lipsa competiției (Simona e o jucătoare de ritm, care are nevoie de acumulare) cât și fizic. Reverul în lung de linie nu prea a mers azi, Simona încercand câteva execuții care n-au găsit terenul. Această lovitură, mai ales din deplasare, este una din cele mai pretențioase, necesitând un timing impecabil și o forță mare a jumătății inferioare a corpului. Dreapta a avut și ea oscilații, mai ales adâncimea – Simona este periculoasă nu neapărat prin forța loviturii, ci prin adâncimea și spinul ei, fiind capabilă să împingă foarte mult adversarele în spate cu efectul pe care îl pune pe minge. Nu am văzut în acest meci decât câteva din acele celebre forehanduri ale Simonei care se curbează brusc înainte de a cădea cu câțiva centimetri lângă tușă, înghesuind adversara.
Previzibil, construcția punctului nu a fost nici ea atât de bine închegată cum știm. Unul dintre punctele ei forte, secvența și plasamentul loviturilor creau spații și scoteau adversara din poziție. Azi a lipsit pe alocuri limpezimea construcției, iar când aceasta a existat, Barty a contracarat și ea prin execuții de nivel ridicat.
Un aspect interesant de notat au fost venirile la fileu, mai multe decât de obicei. Barty, o jucătoare foarte îndemânatică și dublistă redutabilă, a găsit deseori passinguri și loburi câștigătoare, însă Simona nu s-a lăsat intimidată, continuând să avanseze.
Citește articolul complet pe Treizecizero.ro
S-ar putea să te intereseze și:
5
1
