Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Simona Halep a declarat, sâmbătă, după eliminarea de la turneul de la Wimbledon în turul trei, că a avut o atitudine "prea negativă" la meciul cu Su-Wei Hsieh, informează News.ro.
"Îmi felicit adversara, a fost mai bună decât mine. Nu reuşesc să joc cel mai bun tenis al meu aici. Sper că voi reuşi în anii următori. Nu am fost prea pozitivă pe teren. Am dat totul, ca de obicei, dar atitudinea mea a fost prea negativă. De asemenea, simt şi oboseală. Oboseală mentală şi fizică", a spus Halep, potrivit Le Figaro.
Simona Halep, liderul WTA, a ratat calificarea în optimile de finală ale turneului de la Wimbledon, după ce a fost învinsă, sâmbătă, cu scorul de 3-6, 6-4, 7-5, de taiwaneza Su-Wei Hsieh, numărul 48 mondial, în turul al treilea al competiţiei. Halep a condus cu 5-2 în decisiv şi a avut o minge de meci la 5-4 pe serviciul adversarei.
La fel si invers.
Sigur, cand am probleme de sanatate eu sau cei dragi mie, cand situatia e dura, ma va afecta. Altfel, se numeste, in cazul meu, lipsa de profesionalism sa las starile induse de ce mi se intampla in plan personal sa-mi afecteze performanta din plan profesional.
In tenis, cum se imbina aceste 2 planuri? Ca nu inteleg. Efectiv, problema ma depaseste. Ori nu inteleg eu, ori prea e romantata toata afacerea asta. Ce atata emotie si mental, ca nu-i sah sa fie jocul mintii. Dai intr-o minge! Lipseste sa-i vedem pe-aia de la fotbal la fel, la sfarsit de meci, cum ca atitudinea negativa nu stiu ce.
Ce-are atata de special tenisul de nu putem transpune aceasta abordare in alte sporturi si sa nu ni se para ciudat? Ori sunt eu limitat, ori ceva e dubios. Care este, dintre ele?
Daca iti este mintea aiurea, nu-ti iese jocul. Conteaza si cum dai in mingea aia, cata consecvență in felul in care lovesti. Si mai pui si mintea la contributie, nu doar lovesti mingea. Incerci sa-ti pui adversarul in dificultate, ai niste logica si o strategie in ceea ce faci.
Ca in orice sport.
Dar toate chestiile astea cu mentalul pe cuvant de onoare ca dupa un oarecare punct miros rau de tot a lipsa de profesionalism. Piloti de avion nu am auzit sa spuna ca n-au putut efectua misiunea din cauza atitudinii prea negative.
Hai, ce lipsa de profesionalism - suna a copilaresc, nu a lipsa de profesionalism!
Eu doar am spus ca mentalul conteaza foarte mult si in sport (orice sport), nu numai la tine la serviciu. Si da, face parte din profesionalism. Altfel, daca e doar de dat in minge, ar fi trebuit sa castige, ceea ce nu s-a intamplat.
Ia gandeste-te la fotbal, la executiile de la 11 metri. Oare de ce in timpul antrenamentelor jucatorii executa mult mai bine loviturile de la 11 metri, dar cu totul si cu totul altfel sta situatia in timpul unui meci, sau unui meci cu mare miza? Caci, nu-i asa, e vorba doar de dat in minge. Stiu, numai la tine la serviciu este vorba de mental, restul doar dau in minge, n-au nevoie de mental.
Nu, nu doar la mine la lucru e nevoie de mental - ba, parol, acolo emotiile cam trebuie lasate la usa, altfel il scuipi pe client in fata cand iti cere un SF sau Paint in Excel, ca asa vrea el. Intr-o droaie de profesii, partea emotionala e evitata, mai ales prin cultivarea disciplinei si-a autocontrolului.
Cum ar fi fost ca, la ultimul MIG picat, partea emotionala a psihicului pilotului sa-l fi aruncat in panica si sa-l determine sa se catapulteze imediat ce-a constientizat ca-i in pericol de moarte? Cati morti ar fi fost la sol? Cum ar fi fost sa afirme apoi "Sper că voi reuşi în anii următori. Nu am fost prea pozitiv la manşă. Am dat totul, ca de obicei, dar atitudinea mea a fost prea negativă"?
Hai, zau... nu deraia subiectul, ca nu eu contez, aici discutam de imaginea pe care tot Halep si-o face cu afirmatii de-astea. Daca se oprea la oboseala si omitea "atitudinea", cred ca-i era mai bine.
Aia cu pilotul, cu pompierul, cu soldatul care se sacrifica, este cu totul si cu totul altceva. Aici tu deviezi subiectul. Una este sa te poti concentra sa poti juca un sport la eficienta maxima, la cel mai bun nivel al tau si alta este sa alegi intre a te sacrifica sau a fi .. las si a nu te sacrifica. Cand joci tenis nu este vorba de astfel de sentimente. Fireste, la sporturile de echipa, pot interveni momente de egoism, dar iarasi nu e vorba de acel mental despre care discutam aici. Da, emotiile pot influenta mentalul, dar poti sa ai probleme de concentrare, fara a fi influentat de anumite emotii (sa-i zicem, autosugestie).
Iti dau exemplu concret pe mine: sunt zile in care joc tenis asa cum imi place sa cred ca pot juca tenis mereu si sunt zile in care zici ca sunt incepator si ma minunez cum de "pot" juca in halul respectiv. Nu-mi explic de ce, ca am cam aceleasi probleme (emotii etc) mereu, intru pe teren cu aceeasi pofta de joc etc. Pur si simplu modul in care lovesc mingea este total diferit si chiar ma forteaza sa ma concentrez asupra loviturilor, ceea ce nu e ok, ca acord multa atentie asupra ceva ce trebuie sa fie o miscare deja "naturala", dupa care ma panichez ca nu-mi iese si merg tot asa, din esec in esec.
Sau si mai usor, ca la un examen: mai sunt nu stiu cate minute si incepi sa te panichezi ca nu ai tmp sa scrii, devii nervos, nu mai gandesti cum trebuie, faci greseli pe care in mod normal nu le-ai face etc. Ca sa inchei: unii raspund mai bine ca altii in momente de stres, presiune etc.Simplu.
Parerea mea.
Nu-l deviez nici eu, dau un exemplu cu reducere la absurd. Adica, daca-n fata mortii ne asteptam de la unii sa se comporte intr-un anumit mod (si o fac! pentru ca disciplina, autocontrol etc.), atunci in sport, orice sport aproape (exceptii notabile: Formula 1/racing) unde riscul de-a muri e aproape nul, cu atat mai mult mentalul n-ar trebui sa aiba nici o treaba.
Lipsa increderii in sine? Exista psihologi si grupuri de suport pentru astfel de probleme.
Furie? Cursuri de management al acestui sentiment.
Pe cuvant de onoare, sa fii la nivel 1 mondial si sa pretinzi ca n-ai ajuns acolo doar din conjunctura, apoi sa ratezi meciuri "din cauza atitudinii prea negative" e efectiv pueril.
"dupa care ma panichez ca nu-mi iese si merg tot asa, din esec in esec."
Acela e un cerc vicios, o reactie care se alimenteaza pe sine pana la exacerbare. Tenis de camp am jucat foarte putin, ping pong e ce-mi place mie (clar, incomparabil nivelul de efort, eu unul alerg pe jumatatea mea de teren insa ca un disperat :)) ). De regula, cand gresesc, fac misto de mine, radem impreuna (toti care jucam), mai rar ma oftic cat sa devina un obstacol pentru joc.
"Sau si mai usor, ca la un examen"
Aici nu sunt de acord. Pentru examene, avem parte de examinari de N ori pana la un examen major. Pana la acel punct, deja avem un comportament cultivat pentru acel context.
Desigur, nu suntem roboti si nu se asteapta nimeni sa functioneze sportivii la nivelul de performanta X cu variatie de 0%. Genul ala de asteptare e aproape absurd.
Nu se asteapta nimeni nici sa joace la un nivel de peformanta X cu o variatie de +/- 100%. Tocmai aceasta amplitudine, de la "nr 1 mondial" la bataie fara drept de apel aproape, acel ecart, aia e problema. Si i-ar prinde bine sa lucreze la chestia asta.
Fix asta! Nu ca doare sa le fi dat ocazia sa aiba acea reactie (meritata, conform cu ce-am afirmat deja in lantul asta de comentarii...) ?