E vreo poveste mai frumoasă ca a lui? Marcus Willis, omul care pur și simplu te obligă să-l aplauzi. Un instructor de tenis care voia să renunțe la tenis la 25 de ani. Acum îl va întâlni pe Federer la Wimbledon

Marţi, 28 iunie 2016, 9:39 Sport | Tenis

Marcus Willis are 25 de ani, până ieri nu mai jucase niciun meci la nivel de circuit profesionist, și ocupă locul 772. În urmă cu câteva luni voia să se lase, convins că și-a pierdut cu totul busola; a cunoscut o fată care l-a convins să nu renunțe la visul său. A câștigat un turneu de precalificare la care a intrat în ultima clipă; și-a obținut dreptul de a juca în calificările Wimbledon, unde a mai câștigat trei meciuri și a intrat pe tablou. În prima zi a Wimbledon l-a învins pe Berankis. Iar mâine? Mâine va juca cu Roger Federer.

Avem un fost junior autocaracterizat drept un “fat boy”, cu ceva burtă de la prea multă bere, după cum râde chiar el, căzut moral, fără o idee clară despre ce să facă cu viața lui. Preda tenis pentru banii de buzunar atunci când nu juca la clubul local. Locuia cu părinții. Living the dream - cum tot el glumește. Adunase ceva puncte cât pentru locul 772 în lume, dar, firește, nu jucase niciodată un meci în circuit. Își pierduse energia prin turnee Futures. Prin peregrinările lui, apar și două turnee în România, în 2009, unde l-a învins pe Petru Luncanu, dar a pierdut la Andrei Mlendea. Tot după propriile-i mărturisiri, descrierea perfectă a situației sale ar fi fost “un fel de loser”. "Ieșeam în oraș cam mult, am luat niște decizii greșite, clar stilul de viață nu era cel potrivit".

Încurcat de situația sa, și-a propus să se mute în Statele Unite, pentru un restart, dar și pentru a preda tenis în Philadelphia. Pur și simplu, era unul dintre atâția alții, doar un alt junior care nu făcuse cum trebuie pasul la seniorat: ceva accidentări și lipsa de dedicare l-au făcut să se piardă. “Îmi era greu să mă dau jos din pat dimineața”.

Succesiunea următoare a evenimentelor e aproape ireală: trebuie să vezi ca să crezi. Așa ceva nu se poate. Și totuși.

Citește povestea completă în continuarea de pe Treizecizero.ro