Simona Halep traversează o perioadă proastă și nu e nimic ieșit din comun în asta. Într-un moment în care panica e tentantă, o discuție despre situația actuală a româncei trebuie să țină cont de detalii ample, să ia în calcul imaginea de ansamblu. De mentalități, nu de mental. Și mai ține inclusiv de modul în care vedem tenisul fiecare dintre noi.
Să respirăm adânc. E necesară o recapitulare, pentru că întotdeauna e ușor de uitat contextul. Se uită prea ușor elementarul în această serie proastă a Simonei din început de sezon. Rezumat cât mai pragmatic, el sună așa. Viața în Top 3 e, oricum, incredibil de grea. E grea pentru că fiecare turneu e îngreunat de o serie de detalii greu de controlat. Pentru că toate fetele din spate vor să te bată, așa cum oricine își dorește să câștige contra unui sportiv mai bine clasat.
Or, atunci când nu ești în plenitudinea forțelor ca să te antrenezi, devii vulnerabil la primul meci oficial. Când devii vulnerabil, începi să fii mai puțin încrezător în loviturile tale. Când ești fie și cu o idee mai ezitant, adversarul are deja un atu asupra ta. Unde mai pui că jucătorii profesioniști miros imediat oportunitatea unui upset. Când ești ezitant, ești mai puțin inspirat. Când ești mai puțin inspirat, faci mai multe greșeli. Ești mai puțin predispus la rezistență în fața adversității. Sau la a-ți asuma riscuri. Când faci mai multe greșeli, încrederea se disipează, până când se pierde cu totul. Încrederea e un element prețios: se acumulează greu și se pierde repede. Iar când pierzi încrederea, e doar o chestiune de timp până pierzi și meciuri. Intri într-un cerc vicios din care devine tot mai dificil să mai ieși.
Așa. Merg. Lucrurile. De. Când. Lumea. În. Tenis.
Acum. E firesc să se caute cauze. Căderea pare inexplicabilă. Însă lipsa de pregătire este ce a declanșat-o. Când ești bolnav, nu te poți pregăti corespunzător. Simona și-o fi revenit între timp și e sănătoasă acum, conform propriilor declarații, însă acele zile de antrenament pierdute nu sunt ușor de înlocuit. În plus, ea deja a intrat în această spirală a meciurilor slabe, pe care nu e ușor să o oprească. Are pasaje bune, dar continuă să se blocheze atunci când vine vorba să închidă seturi sau meciuri.
Are nevoie de timp, de susținere și de încredere. Timpul nu e niciodată un aliat al sportivilor, pentru că n-are nimeni timp să te aștepte să te aduni. Ești pe cont propriu aici. Încrederea, am explicat mai devreme, tocmai ce s-a făcut nevăzută. Îi mai rămâne susținerea. De unde se uită ea, se vede oare susținerea? Să vedem.
Se spun multe lucruri în această perioadă. Fanii gândesc, prin definiție, pasional, e firesc să se aprindă și să sufere, să vadă lucrurile dintr-o perspectivă emoțională. Cum să piardă atâtea meciuri? De ce nu face ceva, orice? De ce nu schimbă? De ce nu ascultă? Se dau sfaturi și se caută febril soluții. Se pronunță des cuvinte cheie precum cădere, neîncredere, matchup, presiune, încăpățânare, antrenor, schimbare, mental. Mental, mental, mental. Simona are mentalul praf, găsești peste tot. E o problemă de mental, toată lumea pare să se fi oprit asupra acestui răspuns. Se vorbește despre ea ca despre un om cu probleme grave.
Nu. Simona nu are o problemă cu mentalul.
Despre ce vorbim? Cum poți să ajungi pe locul 2 în lume și la doar opt puncte mari și late distanță de un titlu de Grand Slam dacă ai o problemă cu mentalul? Cum definim mentalul, mai exact?
Citește articolul complet și întreaga dezbatere pe Treizecizero.ro
19
17
