Simona Halep a făcut cel mai bun meci al ei din turneu în semifinale și își câștigă locul 2, se pregătește pentru o finală de vis cu Serena Williams.
Când joci un tenis atât de frumos, când lovești mingea corect și curat, când faci toate mișcările ca la carte, nici oboseala nu se mai simte, nici mușchii nu te mai dor. Probabil că acest succes al Simonei de azi va funcționa nu doar ca un imens boost de încredere, ci și ca un balsam pentru corpul ei suprasolicitat în ultimele zile. După două maratoane epuizante cu Mladenovic și cu Petkovic și un al treilea meci, cel cu Pavlyuchenkova, în care a avut nevoie de multă putere de convingere ca să treacă linia de sosire, Simona a reușit, în sfârșit, meciul de care avea nevoie și pe care i-l doream cu toții. Un blitz cu Jelena Jankovic, 6-1, 6-2, a șasea victorie consecutivă contra sârboaicei și a treia anul acesta.
A fost o apariție dominantă și absolut reconfortantă, pentru care nu trebuiesc căutate metafore pompoase sau explicații savante, ci trebuie înțeleasă ca o atitudine specifică marilor campioni. Simona continuă să facă, week in, week out, ceea ce fac marii campioni pe care îi lăudăm și pe care îi privim, justificat, ca pe niște modele de urmat. Semnele sunt acolo, trebuie doar să ne dorim să le vedem și să le înțelegem ca atare. Ca orice campion, Simona face câteva lucruri: refuză conceptul înfrângerii, refuză să se predea, e consecventă că va găsi soluții la momentele grele, iar când le întâmpină, preferă să treacă prin ele, în loc să le evite. Simona a tras din greu în meciurile cu Mladenovic și cu Petkovic, a acceptat lupta și complicațiile presupuse de ea, dar odată depășite cu bine aceste obstacole, și-a luat putere din ele. S-a întărit din adversitate și a crescut în încredere, iar pe măsură ce a avansat în turneu, a început să-și crească nivelul. Finalul meciului cu Petkovic deja dăduse semnele, felul matur în care a întors-o pe Pavs (odată ce corpul s-a trezit din letargia de la început) a confirmat, iar cu Jankovic a venit explozia.
Acum. Meciul cu Jankovic a fost bun și binevenit, dar adevărata bătălie e azi. Timpul e scurt până la finală, scurt și pentru recuperarea Simonei, e scurt chiar și pentru discuții despre finală. Se produce, în sfârșit, revederea cu Serena Williams, un blockbuster într-o zi în care tenisul pune pe masă ce are mai bun la ora asta în ambele circuite. E o postură onorantă pentru Simona și pentru tenisul românesc, să stea la o masă la care mai sunt doar alte trei nume, iar acestea sunt Federer, Djokovic și Serena, adică trei monștri sacri încă în activitate. Dar nu e onorantă doar prezența, ci și faptul că Simona are șanse reale în acest meci.
9
7
