După două victorii confortabile pe o parte extrem de dificilă a tabloului feminin, cu Sloane Stephens și cu Caroline Wozniacki, Victoria Azarenka începe să dea semne că revenirea ei la formă s-a produs, iar cea din clasament e inevitabilă.

Victoria AzarenkaFoto: ausopen.com

Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar mi-a lipsit Victoria Azarenka. Bielorusa nu va fi niciodată populară ca Na Li sau ca Simona, nu e nici o păpuşă numai bună de pus pe postere ca Sharapova şi nici nu are un tenis care să producă constant highlights-uri şi trickshots-uri ca Aga Radwanska. Însă Azarenka, prin jocul ei pe care l-aş rezuma prin sintagma „presiune constantă” şi prin ţâfna căpoasă pe care o arată pe teren, este o prezenţă absolut necesară în ecosistemul WTA.

Azarenka este acea a treia forţă care le ţine oarecum sub control pe cele două mari prădătoare care au mai rămas în WTA, Serena şi Maria, şi le împiedică să-şi facă de cap cum vor ele. Vika este, deocamdată, singura jucătoare care s-a arătat capabilă să le pună probleme şi să le înfigă ghimpele îndoielii în coaste: cu Sharapova are un H2H pozitiv (7-6) iar cu Serena, chiar dacă H2H e disproporționat (15-3), a avut meciuri teribil de strânse, adevărate clasice ale tenisului feminin din ultimii ani. Azarenka este un hibrid neobişnuit.

Citește continuarea analizei pe Treizecizero.ro