Romania a pierdut cu Spania la Europeanul din Macedonia si iar ne-am grabit sa condamnam si sa dam sentinte. Pe Radu Voina si pe handbaliste aproape ca le-am desfiintat, evocand perioada frumoasa si luminoasa de pe vremea lui Gheorghe Tadici, atunci cand dulcea injuratura si expresii de genul "ti-a crescut celulita pe fund" erau folosite mai des decat indicatiile tactice. De fapt, nici Tadici nu e util pe banca tehnica, - ce sa mai vorbim de Radu Voina - poate ca bun ar fi un Zmarandescu, sa aiba la el si arsenalul din dotare. Ne-am nascut si am trait cu motto-uri precum "bataia e rupta din Rai", "doua-trei cozi de topor curg din dragoste" sau "maimuta danseaza de frica biciului". In Romania, acolo unde nu putem sa scoatem rezultate cu vorba buna, ne place sa dam ca exemplu cotul din coaste si sa spunem ca e bine daca aplicam pumnul in stomac si bocancul pe ceafa, ca masuri de pedeapsa, dar si cu efect profilactic. Ce bine daca ar fi asa si la noi la munca!

Nationala s-a prezentat la Campionatul European din Macedonia cu o echipa noua. Steluta Luca a zis pas, Ionela Galca a renuntat, Aurelia Bradeanu a ramas insarcinata, Tereza Tamas Paslaru s-a imbolnavit de hepatita, iar Valeria Bese, Cristina Varzaru si Adriana Nechita erau accidentate inainte de competitie. Fortat de imprejurari, Radu Voina a apelat la handbaliste tinere, de perspectiva. Cum a venit prima infrangere, cum ne-am adus aminte de Gheorghe Tadici si de pretioasele sale indicatii de la time out-uri, cu formula introductiva "baaaaaa, tu nu vezi ce ai facut?". Poate ca in era Tadici era de neconceput ca Florina Birsan sa se urce pe bara transversala de ziua ei. Daca se adunau mai mult de trei handbaliste intr-un loc, erau considerate a fi grup conspirativ.

Gheorghe Tadici a avut rezultate foarte bune la nationala si pe care nimeni nu i le contesta, insa metodele folosite si felul sau de a fi, l-au tradat atunci cand i-a fost lumea mai draga. In momentele decisive, handbalistele au clacat si au sfarsit prin a-l renega. Radu Voina a fost investit la echipa intr-o perioada de regres a handbalului feminin la nivel de nationala, dupa fiascoul de la Olimpiada. Trei victorii si o infrangere... E chiar un bilant rau pentru prima competitie? De ce sa nu ii dam o sansa? Dar e mai usor sa pui mana pe un par si sa dai la oase decat sa te impui cu tonul jos si cu o voce calma. E mai usor sa explici cu biciul la vedere decat cu zambetul pe buze si sa iti controlezi nervii. Dar de ce nu ne dorim si pentru noi cate un Gheorghe Tadici sau Bela Karolyi pe post de director la joburile noastre? Pana la urma, noi nu avem nevoie de pedagogi si de psihologi, avem nevoie de un dresor si o bucatica de zahar. Oare?