În caz de egalitate de puncte la finalul meciurilor din grupă, primul criteriu de departajare va fi cel al meciului direct, următorul fiind punctaverajul (diferenţa dintre punctele înscrise şi punctele primite), iar al treilea va fi esaverajul, diferenţa dintre numărul de eseuri reuşite şi de eseuri primite în grupă.
În caz de egalitate la finalul unui meci din fazele eliminatorii, va urma o pauză de cinci minute, după care se vor desfăşura două reprize de prelungiri a câte 10 minute, cu pauză de cinci minute între ele. Dacă egalitatea va persista se vor mai juca două minute suplimentare, după principiul ''morţii subite'', prima echipă care va marca în această perioadă urmând să fie declarată învingătoare. Dacă egalitatea se va menţine se va trece la executarea unui şuturi la but, de la linia de 22 de metri, cinci jucători de la fiecare echipă fiind desemnaţi pentru acest lucru. Dacă egalitatea se va menţine după sesiunea de cinci, se vor executa şuturi alternativ după principiul ''morţii subite''.
Grupa B: Noua Zeelandă, Africa de Sud, Italia, Namibia, Canada;
Grupa C: Anglia, Franţa, Argentina, SUA, Tonga;
Grupa D: Australia, Ţara Galilor, Georgia, Fiji, Uruguay;
Franţa - Argentina (10:15), la Tokyo, în Grupa C
Noua Zeelandă - Africa de Sud (12:45), la Yokohama, în Grupa B
Irlanda - Scoţia (10:45), la Yokohama, în Grupa A
Anglia - Tonga (13:15), la Sapporo, în Grupa C
Anglia - SUA (13:45), la Kobe, în Grupa C
Japonia - Irlanda (10:15), la Shizuoka, în Grupa A
Africa de Sud - Namibia (12:45), la Toyota, în Grupa B
Australia - Ţara Galilor (10:45), la Tokyo, în Grupa D
Noua Zeelandă - Canada (13:15), la Oita, în Grupa B
Irlanda - Rusia (13:15), la Kobe, în Grupa A
Anglia - Argentina (11:00), la Tokyo, în Grupa C
Japonia - Samoa (13:30), la Toyota, în Grupa A
Franţa - Tonga (10:45), la Kumamoto, în Grupa C
Scoţia - Rusia (10:15), la Shizuoka, în Grupa A
Ţara Galilor - Fiji (12:45), la Oita, în Grupa D
Anglia - Franţa (11:15), la Yokohama, în Grupa C
Irlanda - Samoa (13:45), la Fukuoka, în Grupa A
SUA - Tonga (08:45), la Higashiosaka, în Grupa C
Ţara Galilor - Uruguay (11:15), la Kumamoto, în Grupa D
Japonia - Scoţia (13:45), la Yokohama, în Grupa A
B1 - A2 (13:15), la Tokyo (sfert 2)
A1 - B2 (13:15), la Tokyo (sfert 4)
Lista celor 12 stadioane în funcţie de capacitatea lor:
International Stadium Yokohama (72.327 locuri): Cea mai mare arenă de la Cupa Mondială 2019 va găzdui în principal semifinalele şi finala din 2 noiembrie. Aici a avut loc şi finala CM 2002 de fotbal, câştigată de Brazilia în faţa Germaniei.
Shizuoka Ecopa Stadium (50.889 locuri): Este stadionul pe care Japonia a bătut în 2015 Africa de Sud, spre surpriza generală. Aici activează Shizouka Rugby Club, fondat în 1929.
Tokyo Stadium (49.970 locuri): Arena va găzdui în special ceremonia de deschidere a competiţiei şi meciul de deschidere dintre Japonia şi Rusia.
Toyota Stadium (45.000 locuri): Echipa locală a câştigat campionatul naţional de rugby şi fanii sunt obişnuiţi cu jucătorii de clasă internaţională.
Sapporo Dome (41.410 locuri): Situat pe insula Hokkaido, Sapporo a găzduit JO de iarnă din 1972, dar Sapporo Dome a fost construit abia în 2001, pentru Cupa Mondială de fotbal, organizată un an mai târziu. Aici vor avea loc meciuri precum Australia - Fiji (21 septembrie) sau Anglia - Tonga (22 septembrie).
Oita Stadium (40.000 locuri): O altă gazdă a Mondialului de fotbal din 2002. Fanii vor putea urmări aici meciurile din grupe ale Noii Zeelande, Australiei şi Ţării Galilor, precum şi două sferturi de finală.
Kumamoto Athletic Stadium (32.000 locuri): Oraşul, situat în insula Kyushu, cea mai mare a arhipelagului nipon, a dat jucători de clasă rugby-ului din Japonia şi va găzdui meciurile Franţa - Tomga (6 octombrie) şi Ţara Galilor - Uruguay (13 octombrie).
Kobe Misaki Park Stadium (30.312 locuri): Kobe a găzduit Jocurile Mondiale Universitare din 1985, dar în ianuarie 1995 a fost distrus de un cutremur care a făcut 6.500 de victime. La echipa locală de fotbal, Vissel Kobe, activează starul spaniol Andres Iniesta, în timp ce echipa locală de rugby Kobelco Steelers va beneficia de serviciile neozeelandezului Dan Carter.
Higashi-Osaka - Hanazono Rugby Stadium (30.000 locuri): În 1929, aici a fost construit prima arenă dedicată rugby-ului.
Kumagaya Rugby Ground (24.000 locuri): Periferia din Tokyo găzduieşte anual în primăvară un important turneu de rugby universitar.
Fukuoka - Hakatanomori Football Stadium (22.563 locuri): Fukuoka este capitala sportului pentru insula Kyushu. Este oraşul cu cel mai mare număr de jucători de rugby raportat la numărul de locuitori. Aici vor disputa meciuri echipele Franţei, Irlandei şi Italiei.
Kamaishi Recovery Memorial Stadium (16.187 locuri): Cel mai mic stadion de la Cupa Mondială 2019, dar locul încărcat cu cea mai mare emoţie. Oraşul a fost aproape în întregime distrus de tsunami-ul din 11 martie 2011, când au pierit peste 1.000 de locuitori. Arena a fost construită pe ruinele a două şcoli. Peste 400 de elevi şi-au salvat miraculos viaţa, reuşind să fugă cale de 2 km în munţi. Oraşul are o echipă de amatori, care a câştigat şapte titluri la rând, între 1979 şi 1986.
Noua Zeelandă are cele mai multe trofee câştigate, trei, urmată de Australia şi Africa de Sud, câte două, şi Anglia, un titlu.
All Blacks au mai jucat o finală, Franţa are trei finale, toate pierdute, Australia a fost învinsă şi ea de două ori în ultimul act, ca şi Anglia.
2011 (Auckland): Noua Zeelandă - Franţa 8-7
2007 (Saint-Denis): Africa de Sud - Anglia 15-6
2003 (Sydney): Anglia - Australia 20-17, după prelungiri
1999 (Cardiff): Australia - Franţa 35-12
1995 (Johannesburg): Africa de Sud - Noua Zeelandă 15-12, după prelungiri
1991 (Londra): Australia - Anglia 12-6
1987 (Auckland): Noua Zeelandă - Franţa 29-9
Lista recordurilor de bătut la CM 2019 din Japonia:
Echipa cu cele mai multe titluri mondiale: Noua Zeelandă 3 (1987, 2011, 2015).
Jucătorii cu cele mai multe meciuri disputate: Richie McCaw (Noua Zeelandă) - 22 (2003-2015) şi Jason Leonard (Anglia) - 22 (1991-2003).
Jucătorii cu cele mai multe participări: Mauro Bergamasco (Italia) - 5 ediţii (1999-2015) şi Brian Lima (Samoa) - 5 (1991-2007).
Jucătorul cu cele mai multe puncte marcate: Jonny Wilkinson (Anglia) - 277 (1999-2011).
Record de eseuri: Bryan Habana (Africa de Sud) - 15 (2007-2015) şi Jonah Lomu (Noua Zeelandă) - 15 (1995-1999).
Record de transformări: Dan Carter (Noua Zeelandă) - 58 (1987-1995).
Record de lovituri de penalizare: Jonny Wilkinson (Anglia) - 58 (1999-2011).
Record de drop-goluri: Jonny Wilkinson (Anglia) - 14 (1999-2011).
Record de eseuri: Jonah Lomu (Noua Zeelandă - 1999), Bryan Habana (Africa de Sud - 2007) şi Julian Savea (Noua Zeelandă - 2015) cu câte 8 eseuri.
Record de transformări: Grant Fox (Noua Zeelandă) - 30 (1987).
Record de lovituri de penalizare: Gonzalo Quesada (Argentina) - 31 (1999).
Record de drop-goluri: Jonny Wilkinson (Anglia) - 8 (2003).
Diferenţă de puncte între echipe: 142 pentru Australia în meciul cu Namibia (142-0) în 2003.
Record de puncte marcate de un jucător: 45 pentru Simon Culhane (Noua Zeelandă), în meciul cu Japonia (145-17) din 1995.
Record de eseuri marcate de o echipă: 22 pentru Australia în meciul cu Namibia din 2003 (142-0).
Record de eseuri marcate de un jucător: 6 pentru Mark Ellis (Noua Zeelandă) în meciul cu Japonia din 1995 (145-17).
Record de lovituri de penalizare marcate de o echipă: 8 pentru Scoţia şi Franţa în 1995, respectiv Australia şi Argentina în 1999.
Record de lovituri de penalizare marcate de un jucător: 8 pentru Thierry Lacroix (Franţa), Gavin Hastings (Scoţia) în 1995, respectiv Gonzalo Quesada (Argentina), Matt Burke (Australia) în 1999.
Record de transformări reuşite de o echipă: 20 pentru Noua Zeelandă în meciul cu Japonia din 1995.
Record de transformări marcate de un jucător: 20 pentru Simon Culhane (Noua Zeelandă) în meciul cu Japonia din 1995.
Record de drop-goluri marcate de o echipă: 5 pentru Africa de Sud în meciul cu Anglia din 1999.
În situații din astea îți dai demisia, macar îți ceri scuze membrilor echipei naționale și suporterilor.. Petrache nu, tine coada sus că rugbyul românesc decontează derivele astea, nu el. Bine că s-a certat cu aia de la Rugby World care arbitrat cauza
Jocul ala a fost declarat oficial de IRB DUPA si era trecut ca oficial numai in baza de date IRB care atunci era si secreta :)
Asta a fost ideea. Si de la incidentul asta IRB a facut baza publica tocmai din cauza asta.