O prostie fara margine insoteste povestea manelei steliste care i-a distrat pe cei 3 jucatori ai lui Dinamo.

Pulhac, Torje si Ropotan nu sunt stelisti pentru ca au ascultat sau fredonat o manea care slaveste Steaua. Sunt eventual niste tipi bleguti care nu se uita pe cine introduc la chefurile private, niste tipi care nu-si respecta prea mult meseria daca consuma alcool si niste tipi a caror cultura impune genul acesta de distractii.

De aici si pana la a da verdicte de genul rusinarii clubului Dinamo este o cale extrem de lunga. Dinamo nu-si trage seva din comportamentul privat al jucatorilor sai, ci din ceea ce arata acestia pe teren.

Absurdul nu devine firesc pentru ca suporterii unei echipe decid asta. Dragostea pentru un club n-are nimic de-a face cu incrancenarea celor condamna tot ceea ce nu se suprapune tiparului lor de gandire.

Daca ne-am gandi la bun simt si am analiza declaratiile oficialilor dinamovisti de dupa acest incident, am avea ocazia sa ne minunam. Este scandalos sa asculti o manea stelista, dar este acceptabil, de exemplu, sa fi luat acel laptop si sa-l fi aruncat pe geam in momentul inceperii melodiei.

Chestiunea trista este ca oamenii care ii trag acum de urechi pe cei 3 nu se afla deloc in postura de pedagogi. Pentru ca pana la urma, poti sa te intrebi ce este mai grav: sa te amuzi prosteste alaturi de colegi cand asculti o manea sau sa inciti ani de zile la violenta prin declaratii contra rivalelor, asa cum o fac majoritatea actionarilor lui Dinamo?