4 ani și două zile diferență între prima și ultima ei încercare, atunci din redacție, acum de la fața locului. Tot Chartier, tot ea: cu bune și rele, cu defecte și calități, după preferințe. Distanța dintre suferință și bucurie are o unitate de măsură aparte în tenis: poate fi banda fileului, poate fi un singur moment de rătăcire sau poate fi traseul imaginar care leagă cele trei finale ratate. 6-3, 2-0 pentru Sloane Stephens, dar nu, nu este totul pierdut. Emoțiile sunt din ce în ce mai mari, copleșitoare, tribunele urlă "Simona, Simona!", iar liderul mondial nu mai renunță de această dată. I-a reușit la a treia încercare la Paris, precum în basme: Halep este campioană la Roland Garros, iar în ceea ce mă privește am jucat un rol important în filmul "Norocul începătorului".
Roland Garros, tărâm românesc
Freamătul în complex începe cu mult timp înainte de startul finalei. La fiecare colț găsești un steag tricolor. Intru pe arenă, iar aici se vorbește românește peste tot în jurul meu. Pentru câteva momente mă simt precum la turneul WTA din Cotroceni.
Cu superstiția până la capat
Organizatorii oferă locuri speciale pentru jurnaliștii din România: poziționare minunată: fix pe centrul terenului. Refuz însă acest loc și mă pun în colțul meu - doar de acolo am ajuns în finală, nu?
Incredibil de mult galben în tribune
Zilele trecute (ca aproape tot turneul), Chatrier-ul era dominat de alb. Sâmbătă însă galbenul este la putere. Susținătorii români se fac foarte bine auziți, iar finalistele nu și-au făcut încă apariția pe care mai mare arenă a complexului. Sunt prezentate mai multe foste glorii ale turneului (se află la meci), iar când se ajunge la Virginia Ruzici se aud urale din tribune. Este o mică festivitate din partea organizatorilor, iar punctul culminat îl reprezintă prezentarea trofeului (să sperăm că va lua calea României după meciul care stă să înceapă).
Intrarea în arenă, festival tricolor
Prima intră Sloane: este cu căștile în urechi, încearcă să se țină departe de gălăgia din tribune. Apoi vine rândul Simonei: Chatrier-ul devine un vulcan care stă să erupă. "Simona, Simona!" răsuna din fiecare colțisor al arenei...Sunt de-a dreptul uimit, chiar mă simt ca acasă...
Colegii din presa internațională cu care am împărțit momente frumoase în această perioadă (și unele beri) îmi fac semn că totul va fi bine și că Simona va câștiga...Aș vrea să-i cred, dar sunt cu mintea departe, copleșit (un pic mai mult) de emoții.
Un "USA, USA!", se aude timid dintr-o peluză, iar spectatorii români se activează. Liniște, a început meciul. Primul punct aduce o eroare neforțată a Simonei. Sunt atât de încordat încât mă enervează chiar si zgomotul tastelor. Debutul ne arată o Sloane relaxată și o Simona cu o ușoară încordare pe chip (1-0 pentru americancă). Mult zgomot la masa presei, se fac calcule, nu e foarte multă lume atentă la meci în acest moment.
E evident: Sloane se mișcă mult mai bine pe teren, mai natural. Simona pare cu muschii puțin blocați. Liderul mondial câștigă un punct și strânge pumnul - știe cât de important este debutul meciului. După un atac perfect în cross, Halep ratează în lung de linie: publicul simte momentul și o încurajează frenetic.
Primul schimb lung, dur, cu implicații la nivel mental: Simona îl câștigă și se bucură ca un copil. Tribunele răsună într-un glas românesc (1-1).
Sloane pune multă fortă într-o lovitură, iar mingea se duce în aut. Românii din tribune se bucură ca la o lovitură câștigătoare a favoritei lor. "Hai, Simona, trebuie s-o bați!", se aude de lângă mine. Loja Simonei este plină, inclusiv fratele său este la partidă (Nadia Comăneci se află lângă Ion Țiriac). Stephens lovește cu multă încredere și trece încă o dată în avantaj pe tabelă.
Primul moment de eliberare
Atacată în cross, Simona răspunde cu o dreaptă pe diagonală, superbă execuție. Ar putea fi momentul care să îi dea încredere. În mod evident, Halep nu joacă la adevărata sa valoare. Pare să mă audă și revine cu un voleu drive în lung de linie: 30-30. Presiunea continuă, vine prima minge de break a finalei. Sloane rupe echilibrul: 3-1. Din păcate, este jucătoarea mai intrată în meci, mai relaxată.
Erorile curg pe bandă rulantă din partea jucătoarei noastre, iar pentru publicul român apar primele semne de incertitudine în ceea ce privește eventuala câștigătoare a finalei. Între timp, americanca se duce la 4-1. Senzația de pănă acum este aceea că Simona trebuie să muncescă ca în ocnă pentru fiecare punct, în timp ce Sloane nu are nevoie să facă prea multe pentru a fi la conducerea finalei..."Hai, Simona, ești puternică!" - o fi auzit și jucătoarea noastră aceste cuvinte? Din cealaltă tabără se aude: "Sloane, vrei să te măriți cu mine?"
Halep continuă să fie departe de ceea ce a demonstrat la această ediție de la Roland Garros, își face cu emoții serviciul și vine acum la 4-2.
Simțind că rulează în gol, Simona începe să trimită niste "baloane": câștigă acel punct, însă este prea puțin pentru o finală de Grand Slam. Sloane continuă să adune punct după punct: se ține de planul tactic, emană singuranță, se află la conducerea finalei. Îngrjiorare în loja Simonei: 5-2 pentru Sloane.
Peretele Stephens
Cu o lejeritate care mă intrigă, Sloane acoperă fantastic terenul. Nu pare nici să fi transpirat prea mult până la acest scor. De cealaltă parte, Simona trebuie să muncească de trei ori mai mult pentru a câștiga un punct (5-3). Americanca are în forehand un prieten de nădejde, care
Știu, de aici de la masa presei totul pare ușor, însă Simona trebuie să o deplaseze mai mult pe Sloane. Urale în tribune: Halep ajunge la scurtă și plasează mingea perfect lângă fileu. Suporterii români își aduc aminte că au o favorită pe teren. Din păcate, Simona găsește plasa cu reverul, iar șansa de break se evaporă. După 42 de minute, publicul american este cel care se bucură (6-3 pentru Sloane).
Îmi găsesc cu greu cuvintele, îmi propun să fiu optimist, dar realitatea din teren îmi sădește neîncredea picătură cu picătură. Simona își cedează serviciul în debutul setului al doilea, iar eu sunt la fel de neinspirat în alegerea cuvintelor precum favorita din teren (2-0).
Adevărata Simona apare târziu pe teren
1-0 la seturi și 2-1 (cu break) pentru Sloane. Simona își face apariția timid pe teren. Începe să aducă aminte de jucătoarea care a dat de pământ cu Kerber și Muguruza. Are adâncime cu dreapta, pune presiune cu reverul. Americanca începe să dea semne de rătăcire, iar Halep face break-ul! De la 2-0, se face 3-2 pentru liderul mondial. Vom avea alt meci oare?
A fost nevoie de un game pentru ca Simona să-i dea semnale clare adversarei: sunt încă pe teren. Stephens pierde patru game-uri la rând și schimbă primele priviri mai lungi cu antrenorul său. Acesta o îndeamnă la calm (4-2 pentru Halep).
Deși a avut o serie foarte bună, Simona continuă să inspire crispare. Nu se bucură deloc, iar presiunea o
Se uită spre Darren și pare că-l întreabă: ce joc eu aici? Nu are timp să-și încheie gândurile că Sloane vine cu un as. "Fă-o să sufere!", se aude din rândurile din față, dar din păcate realitatea din teren este cu totul alta.
Simona cere lămuriri în legătură cu o minge și rămâne câteva secunde în colțul terenului. Vrea doar un moment de liniște, gândurile nu îi dau pace. Puțin mai târziu își ascunde fața în prosop - numai în pielea ei să nu fii acum...Game-ul este unul al supraviețuirii, Halep trece în avantaj (5-4), iar publicul o încurajează. A trecut cu bine peste un moment foarte tensionat.
Mă trezesc zicând în soaptă "'ieși, ieși" spre o minge, iar aceasta surprinzător mă ascultă. Nu a fost chiar în șoaptă din moment ce spectatorul din fața mea se întoarce și se uită direct pe acreditare să vadă de unde sunt. 6-4, eliberare, o luăm de la zero, vom avea set decisiv.
Simona și Sloane se duc la vestiar, iar terenul este pregătit pentru manșa care va stabili încotro o ia trofeul: peste ocean sau la Marea Neagră...
0-30 - "Cel mai periculos scor"
0-30, debut dificil de set trei: aflată la serviciu, Simona scoate un zgomot de luptă, iar reverul în lung de linie se află și el pe Chatrier. Jucătoarea noastră revine și trece prima în avantaj pe tabelă (1-0).
Punctele încep să aibă o greutate aparte, iar Sloane nu mai pare la fel de relaxată. Forehand-ul atât de precis al americancei trimite mingea de multe ori în afara terenului în această perioadă, iar Halep fructifică șansa de break (2-0).
Fileul, tot fileul
40-30, moment de un dramatism aparte, murmur în tribune, raliu încordat. Mingea lovește banda fileului, dar rămâne în jumătatea lui Sloane (din fericire, momentul din finala cu Ostapenko nu se repetă).
Se face 3-0, refuz să cred că e ceva cu scorul ăsta. Nu îmi termin ideea, iar Stephens câștigă unul din cele mai frumoase schimburi ale finalei. Acest "ieși" pare să fie laitmotivul finalei pentru mine. Da, fileul este al nostru: o incomodează vizibil pe Sloane, iar un spectator din fața mea se bucură ca pe Ghencea...
Delir în tribune, nu mă mai pot abține si urlu în palme...După un punct epic, Simona se distanțează la 4-0 în manșa decisivă. Incredibil modul în care a luptat jucătoarea noastră, până la ultimul strop de energie.
Sloane pare dărâmată din punct de vedere psihic: se uită des spre loja ei, caută răspunsurile, nu își explică ce s-a întâmplat, cum de meciul începe să-i scape printre degete...În acest moment, Simona este la un singur game distanță de fericire (5-0).
Americanca trage cu dinții de fiecare oportunitate, de fiecare dreaptă inversă, în timp ce defensiva Simonei este una la sacrificiu. Halep a fost la două puncte de trofeu (30-30), dar până la urmă Sloane rămâne în meci (5-1).
Smash câștigator din apropierea plasei, 40-30, minge de meci. De data asta chiar nu mai este cale de întoarcere, lungul drum al fericirii a găsit-o pe Simona în sfârșit...
0
33
