Unele lucruri ți se întâmplă doar o singură dată în viață, de aceea e bine să profiți de oportunitate. Ziua de tenis s-a încheiat devreme pe Chatrier, la fel și pe celelalte terenuri. Mai există "viață" pe o singură arenă: Lenglen. Acolo, Marco duce bătălia vieții lui împotriva celui care a fost stăpânul circuitului preț de atâtea sezoane. Scăpat printre degete de Marius Copil în primul tur (italianul a revenit de la 0-2 la seturi), Cecchinato îi duce pe jurnaliștii peninsulari de lângă mine în pragul infarctului. Reduta lui Djokovic cade dramatic după trei ore și 26 de minute (6-3, 7-6(4), 1-6, 7-6(11), Marco este în semifinale la Roland Garros, iar eu mă simt privilegiat că am putut să asist la un meci care face o incredibilă propagandă tenisului de calitate.

HotNews.roFoto: Hotnews

Pe Lenglen și-au unit marți destinul tenisul spectacol, dramatismul și emoția vecină cu nebunia. A fost emoție peste tot, de parcă ar fi fost împărțită la intrare.

Tribunele au fost în delir (a fost cea mai frumoasă atmosferă de până acum de la această ediție de la Roland Garros), zgura a vibrat și ea la fiecare lovitură incredibilă reușită de cei doi actori, iar arbitrul Carlos Ramos a devenit atât de mic în lupta inegală cu spectatorii dornici de trăiri intense.

Lacrimi, puls dus la extrem - "mângâierea" infarctului

Italienii sunt recunoscuți pentru felul lor intens de a viața: iau totul cu unitate plină de măsură, indiferent de consecințe. Sunt mulți peninsulari la masa presei, Marco este mândria lor. Cred într-un rezultat bun încă de la primele mingi ale partidei cu Djokovic, iar pe măsură ce meciul înaintează se citește emoția teribilă pe care o suportă și pulsul ridicat.

Fiecare lovitură din teren pare că-i lovește direct, adevărate "cuțite" parcă le sunt înfipte acum în piept. Transpiră, nu-și mai pot controla mâinile și se lasă într-o parte sau alta precum copiii care apleacă capul atunci când trebuie să ia o curbă periculoasă la jocul preferat de pe consolă.

"Ce nu mă omoară mă face mai puternic"

Probabil acesta este motto-ul după care își ordonează viața unii din jurnaliștii italieni din preajma mea. Este foarte posibil ca eu să îmi fi făcut gratuit griji pentru starea lor de sănătate, ei fiind deja la un nivel pe care eu nu-l pot întelege momentan (cine stie câte meciuri de acest gen au deja la activ).

Marco ratează trei mingi de meci, iar din vecinătate se aude "non posso crederci". Cecchinato o fructifică pe a patra, iar lacrimile își fac loc pe obrajii <încinși> ai unui coleg de breaslă. Mă bucur că meciul s-a terminat (deși, recunosc, mi-ar fi plăcut să mai văd un set dintr-o partidă atât de spectaculoasă) și că toată lumea e bine. Lacrimi au fost și pe teren și în tribune, a fost după părerea mea unul din cele mai frumoase meciuri de până acum de la Paris.

Novak Djokovic este eliminat de la Roland Garros-ul în sferturi, după un meci în care s-a agățat de fiecare ocazie, dar pur și simplu a fost ziua lui Marco. Sârbul a părăsit Lenglen-ul fiind ovaționat de publicul care i-a înțeles până la urmă trăirile și dezamăgirea înfrângerii.

S-au disputat marți:

Dominic Thiem - Alexander Zverev 6-4, 6-2, 6-1

Marco Cecchinato - Novak Djokovic 6-3, 7-6(4), 1-6, 7-6(11).

Se vor juca miercuri:

Rafael Nadal - Diego Schwartzman

Marin Cilic - Juan Martin del Potro.

Program semifinale:

Dominic Thiem - Marco Cecchinato

Nadal/ Schwartzman - Cilic/ Del Potro.