​Roland Garros, Chatrier, 3 iunie, optimi, ziua lui Nadal, Madison Keys. Din acest puzzle face parte și Mihaela Buzărnescu, sportivă cu o ascensiune fulminantă, demnă de filmele americane. Emoțiile (neliniștea interioară) au întregit tabloul și nu au lăsat-o pe Miki să joace tenisul minunat de care știm că e capabilă uneori. Cam cât de ușor să fie să faci pasul de la locul 500 și ceva la o întâlnire cu Madison Keys (finalistă la ultima ediție de la US Open) pe arena centrală de la Roland Garros?

Mihaela BuzarnescuFoto: wtatennis.com

Partida Mihaelei a început mai devreme pentru mine

Pentru mine, meciul Mihaelei a început mai devreme cu o oră și un sfert. A fost momentul în care am ajuns în complex, iar până să mă așez confortabil la biroul din centrul de presă, "vecinul" meu japonez mă întreabă de vorbă.

E drept, am mai dialogat cu el de o săptămână de când respirăm același aer: "Salut!, Bună ziua!, La revedere! Să ai o seară plăcută! Ne vedem mâine!"...Puteți să spuneți că nu suntem deja prieteni?

Cu un carnețel în mână (unde parcă a desenat nepotul meu de doi ani și jumătate), își face curaj și mă întreabă de "imiaaa rescu", cel puțin asta a fost ceea ce a descifrat mintea mea în acel moment. Preț de câteva secunde m-am gândit cu ce i-am greșit atât de rău, însă după mi-am adus aminte de problemele avute și de alți jurnaliști în legătură cu pronunțarea numelui Mihaelei Buzărnescu.

Vrea să știe cât mai multe detalii despre ea, iar dialogul ar fi trebuit înregistrat. Ne-am înțeles precum în filmele mute: am gesticulat fiecare pe limba lui, iar el a dat semne că a înțeles câte ceva despre Mihaela (un lucru e clar, a trecut din nou la "mâzgălit" ceva).

Mea culpa

După discuția cu jurnalistul japonez, îmi dau seama de un lucru: nu știu atât de multe detalii despre Mihaela (spre rușinea mea), cu siguranță nu la nivelul la care merită. Poate e pe undeva și "vina" acestei generații foarte bune (să ai cinci-șase fete în prima sută a lumii nu e deloc puțin lucru), timpul fiind redus considerabil pentru celelalte jucătoare care nu au ieșit încă pe bulevardul principal al circuitului WTA.

Mi se mai iartă din vină?

Discuție în redacție cu puțin timp înainte să plec spre Paris. Vorbim despre tenis (avem un grup restrâns în acest sens), iar duce spre o dorință comună: aceea de a fi direct implicați la meciul de pe 9 iunie (n.r. când are loc finala feminină de simplu). Facem front comun, iar gândurile duc spre o dorită nouă finală a Simonei Halep.

Vin cu o părere cel puțin trăsnită (pentru acel moment), după ce am văzut câteva din ultimele meciuri ale ei: eu merg pe mâna Mihaelei pentru un parcurs de câteva tururi bune la Paris. "Pariul" meu fost unul corect: Buzărnescu a ajuns în turul patru (optimi) - colegii pot certifica veridicitatea informației - la nevoie, vă pot da numele lor :)

Mândria de a fi pe Chatrier

Să ne întoarcem la arena centrală a complexului. În mod evident, este o mare mândrie pentru oricine să ia un loc în tribune. Am tot observat asta zilele recente: francezi, asiatici, englezi, spanioli (și câte alte neamuri) au făcut același lucru: un selfie, un live pe Facebook, arătând celorlalți unde sunt.

Duminică, pe 3 iunie (apropo - La mulți ani, Rafael Nadal!), pe Chatrier evoluează o româncă, o româncă care a avut mult de suferit de-a lungul carierei (în special din cauza accidentărilor repetate) și care este un incredibil exemplu motivațional (ar putea fi făcut fără probleme un film despre viața Mihaelei).

Miki a intrat discret în arenă

Păstrând linia carierei, Miki a intrat fără mare fast în arena centrală. Sunt doar câteva sute de spectatori pe Chatrier, însă ceea ce contează cu adevărat este numele scris cu litere atât de mari pe tabela de marcaj...

Keys la serviciu, un prim retur în fileu al Mihaelei

Disputa a început cu puternicele servicii ale americancei. După câteva lovituri, primul retur al Mihaelei se oprește în fileu (game pierdut la zero). Cred că și racheta jucătoarei noastre are emoții la întâlnirea cu zgura de pe Chatrier.

Prima dublă vine abrupt, la chiar punctul de debut în game-ul de serviciu. Mihaela pare un pic rigidă, tensiunea pe care o resimte corpul ei este transmisă foarte bine chiar și până la masa presei...

Prima răzbunare pe rachetă vine în game-ul al treilea

Miki nu e încă în meci, cam cât de ușor să fie să faci pasul de la locul 500 și ceva la o întâlnire cu Madison Keys (finalistă la ultima ediție de la US Open) pe Chatrier într-un timp atât de scurt? Înainte de a se face 3-0 pentru americancă, Buzărnescu dă cu racheta, starea ei de neliniște fiind evidentă.

Pe final de set întâi, Miki produce și primul moment spectaculos: ajunge la o scurtă și o pasează în lung de linie pe Madison (era deja 5-1 pentru americancă). Jucătoarea noastră se mai eliberează puțin de presiune, reușește alte câteva puncte minunate și adună primele aplauze ale spectatorilor de pe Chatrier. În mod evident, mintea îi accesul la cel mai înalt nivel al tenisului său.

6-1, după 22 minute

Primul set a fost mai mult un , în care Mihaela a intrat cu geanta plină de rachete, speranțe, dar și de emoții copleșitoare. Și-a căutat reperele pe imensul Chatrier, dar nici nu a fost lăsată de impunătoarea Keys (6-1 după 22 de minute).

Fileul care trădează încordarea

Primul game din a doua manșa este unul al supraviețuirii din punct de vedere mental pentru Miki. Se zbate, aleargă, însă comite în continuare prea multe erori neforțate. La avantaj, vine la fileu și trimite în plasă un voleu pe care îl avea la îndemână. Vorbește cu ea și reușește să o scoată până la urmă la capăt: conduce pentru prima dată în acest meci (1-0).

Mihaela ratează un passing pe o venire neinspirată la plasă a lui Madison, iar apoi rămâne secunde bune cu privirea în gol - gândurile ei au depășit de mult timp granița complexului de la Paris...

Limbajul corpului

Mihaela își pierde serviciul și în setul al doilea, iar după ce câștigă un punct pe care l-a dominat nu se bucură în niciun fel: este lângă fileu, se uită în continuare în gol și are umerii căzuți. Limbajul corpului vorbește de la sine despre trăirile interioare ale jucătoarei noastre.

Salvează două mingi de meci

6-1, 5-2, 40-15. Americanca are două mingi de meci, iar lumea se gândește deja la cea mai apropiată ieșire din arenă pentru a ajunge la stand-ul dorit (foarte cald și duminică la Paris). Mihaela le "strică" însă puțin planurile: se eliberează de toți care au împiedicat-o să fie la adevărata valoare, salvează cele două șanse de meci ale adversarei și mai în dreptul ei pe tabelă două game-uri: 5-4. Din tribune se aude: "Hai, că se poate!"

Totuși, minunea nu vine, Madison (cu atâta experiență la nivel înalt) știe cum să gestioneze momentul, iar victoria îi aparține.

Sunt multe părți bune de luat în calcul

A pierdut meciul cu Madison Keys (6-1, 6-4, după o oră și cinci minute), dar a arătat că are tenisul necesar pentru a pune probleme la nivel înalt.

Nu toate poveștile au un final fericit, însă aceasta este o poveste specială: a unei fete care a arătat că barierele nu există atâta timp cât crezi cu adevărat în ceva. Parcursul lui Miki de la Roland Garros se oprește în optimi, dar prezența la Paris a fost cu adevărat una reușită. Mulțumim, "imiaaa rescu" (n.r. Mihaela Buzărnescu în japoneza jurnalistului vecin din sala de presă), te vom urmări cu mare interes și la următoarele turnee!

S-ar putea să te intereseze și:

Mihaela Buzărnescu: "Emoțiile au fost normale, sper să ajung vreodată să mă calific în vreun sfert de finală la un Grand Slam"

Roland Garros: Mihaela Buzărnescu vs Madison Keys 1-6, 4-6/ Finalul poveștii - Buzărnescu, eliminată în optimi