Sa dam restart, ca la asta ne pricepem

Miercuri, 13 august 2008, 10:33 Sport - J.O. Beijing 2008

O natie bolnava de oase si plina de ipocrizie. Am luat bronz, sa ne bucuram! Asta facem. Dar am cam uitat cum acum vreo trei - patru ani ingropam lotul de gimnastica. Il ostracizam, ii puneam cruce, il ingropam dupa ce luase aurul la Atena. Nu erau bune metodele de antrenament. Le injuram pe gimnaste ca s-au dus in discoteca si ii faceam praf pe antrenori pentru metodele de antrenament. Puscarie si streaptese, depinde de starea de moment. Oare cum o fi fost la lotul Chinei, care a luat aurul? Ca in Bamboo? Ba tineam cu gimnastele, ba cu antrenorii, de fapt asa e felul nostru, niciodata nu suntem clari in intentii. Nici dulce, nici picant, numai asa, ca sa putem da pe cineva vina si in dreapta si in stanga. Daca nu ar fi urcat pe podium, le-am fi facut tandari. Acum, pentru un bronz, ne bucuram, cam fara masura, dar am uitat ce comentarii s-au facut despre lotul feminin de gimnastica. In loc sa sustinem un sistem care mergea bine, noi l-am distrus. Mai tineti minte? Fetele se giugiulesc in hotel, sa desfiintam lotul olimpic, ba nu, hai sa facem antrenamentele mai usoare, depinde ce chef aveam. Stop! Pentru performanta se cer sacrificii, pe care aceste fete le fac. Cine nu a incercat un flick-flack, sa taca din gura si sa isi vada de treaba. Pe ele le avem, cu ele sa ne mandrim! Pentru a face performanta trebuie sa iti fortezi organismul pana la extrem si sa ai un psihic de fier. Dar poate ca trebuie sa te uiti si la filme sexy.


Medalia de bronz obtinuta chiar e un motiv de mandrie in conditiile in care multi dintre copiii din aceasta generatie joaca fotbal numai pe calculator si iau forma scaunului, iar atunci cand nu merge liftul si urca doua etaje pe scari gafaie de parca ar fi urcat Everestul. Niste fete care fac gimnastica de performanta si isi pierd anii copilariei prin cantonamente au cucerit o medalie de bronz, cand toata lumea lua peste picior lotul lui Forminte.
 

In conditiile date, ce voiati, aur? Pai cati parinti isi mai iau copiii de mana si ii duc sa practice un sport? Generatia messenger/Hi5 nu e in stare sa mearga pe strada, dar ii vezi pe pustii astia cum le sar ochii din cap la Counter Strike. Pentru ei, sportul preferat e sa dea restart la calculator atunci cand pierd un meci la Fifa Manager. Si e bine ca se inchid in camere, ca mai scapa si parintii de-o grija. Adevarul e ca avem si unde sa ii ducem, ca o sala de sport nu s-a mai construit in Bucuresti, in schimb avem Malluri unde sa ne imbuibam la fast food-uri si sa ne facem grasi cat balenele. Ne plangem ca sportul romanesc nu e in primele 10 prioritati ale Guvernului, desi e pe podium la Olimpiada. Dar a cata prioritate este in viata noastra?