40 de miliarde de dolari costa Jocurile Olimpice care debuteaza vineri la Beijing. S-au inchis fabrici, s-a restrictionat circulatia, insa orasul ramane sub apasarea cetii, fenomen greu compatibil cu luna august. Intr-o zona complet restrictionata, China a construit un Beijing Olimpic care arata impecabil si in ochii jurnalistilor straini. Ceea ce demostreaza ca factura exorbitanta a meritat : China si-a facut rost de un mecanism perfect de propaganda – Jocurile Olimpice sa traiasca ! De sambata, aflam si ce se va intampla cu Sportul...

Primul pas in Beijing – cativa voluntari te iau de la scara avionului, te conduc pana la rulanta de bagaje si asteapta rabdatori pana iti recuperezi pretioasele « nimicuri ». Daca te indepartezi cativa metri de grup, in speranta ca ai gasit o pozitie mai buna prin furnicar, esti acostat de un alt voluntar. Cine esti, din ce parte vii ?... Dupa ce afla, bajbaie prin hartie si iti spune ca de fapt sunteti 13 in grup (cum o fi aflat ?!!). Unde sunt ceilalti ? Ii arati, sunt la doi pasi. Se linisteste si pleaca. Zambeste tot timpul.

Nu asta este problema lor, pentru ca aici zambesc si politistii, si ofiterii de legatura si agentul care te fotografiaza in momentul in care ai depasit toate furcile caudine ale vamei, controlului de metale si arme. Cand crezi ca ai scapat, il observi cum sta in mijlocul unui magazin de suveniruri si ia la rand toti strainii care curg spre iesire. M-am oprit pentru o secunda, ca sa aiba o pozitie buna si sa nu i se miste camera. Simte ca e ceva in neregula. Dupa o clipa de ezitare, trage cadrul, apoi ridica ochii. Si zambeste.

Traseu controlat

Dar acest joc al buzelor si sprancenelor te sufoca. Nu scapi nici o secunda de umbra lor – iti programeaza un autobuz, urca cu tine, te duc la hotel, unde te predau altei delegatii de politisti. Desi stabilimentul e mic, are doar patru etaje, e garnisit cu o suta de priviri de securitate si are o poarta de detectat arme, mai simandicoasa decat cele din aeroport. Cineva face un test si trece fara nicio urma de metal sau bancnote. Poarta tiuie. Ofiterii de legatura te scaneaza instantaneu. Dom’le, ce se intampla, ca nu are de ce sa tiue ! Nu te ingrijora – la toata lumea tiue, si toti primesc o radiografie gratuita din partea pazei. Dupa ce treci, iei un alt autobuz, spre zonele olimpice. Alti voluntari, alte controale. Soferul nu are voie sa opreasca. Esti un colet pretios care trebuie supravegheat cat mai mult de-a lungul oricarui traseu posibil.

Cati voluntari sa fie totusi ? Azi noapte, fumand o tigara in fata hotelului, m-am plictisit si i-am numarat : desi era unu dupa miezul noptii, sase stateau nemiscati la poarta de metale, vreo zece erau asezati la mesele voluntarilor, unul in dreptul liftului de la parter. Si zambeau.

« Miracolul » meteo

Amabilitatea asta te ucide, chiar ca te sufoca, asa cum o face aerul din afara : ce cuptor, ce vulcan, astea sunt jucarii - e un aer incarcat de umiditate si praf, incat capata consistenta, te infasoara, simti ca bratele iti devin grele, iar ochii se inchid, nevenindu-le sa creada ca le-a fost dat sa vada ceata in august, la 9 dimineata !

La primul centrul international de presa, unul din jurnalistii BBC arata un studiu prin care demonstreaza ca aerul este de sase ori mai incarcat decat limitele normale. Chinezii... zambesc – stai sa vezi ca au oprit fabricile, au scos un milion de masini din circulatie si indicii de poluare scad zilnic. Americanii sunt mai insistenti – ciclistii au purtat masti la sosire, imagine care a contrariat organizarea, apoi masina de propaganda a fuctionat : « Americanii si-au cerut scuze pentru acest gest ». Aiurea, americanii au spus doar ca au vrut sa atraga atentia asupra poluarii.

Zambind, chinezii au programat un miracol meteo in ziua ultimei repetitii a ceremoniei de deschidere – un fotoreporter povesteste ca a plecat din redactie pentru a trage cadre cu Stadionul invaluit in ceata. S-a oprit la vorba cu un amic din alta tara, amintirile s-au prelungit, si a iesit dupa un ceas. Nu mai era ceata – Beijingul se luminase si cerul s-a vazut pentru prima oara dupa o saptamana de convietuire cu smogul, special parca pentru ultimele retusuri ale deschiderii, repetitie care s-a tinut cu 90.000 de oameni in tribuna. Cei care l-au vazut, pot marturisi – va fi un spectacol ca o demonstratie de forta a Chinei, in care continutul chinezesc va fi ambalat in forme occidentale – regizorul are conexiuni cu Hollywood-ul, iar Steven Spielberg a fost legat de aceasta ceremonie, chiar daca a renuntat public in primavara, o data cu izbucnirea problemelor din Tibet.

Ultima zi

Poluat, imbacsit, terorizat, sufocat, Beijingul da totusi drumul Jocurilor. Dimineata, mii de voluntari se deplasau incolonati spre stadion, purtand scaunele pliante pentru odihna pe sponci. Nimeni nu comenteaza, toata lumea zambeste. Este un suras de 40 de miliarde de dolari, cat a costat aceasta distractie prin care China isi face rost de cea mai performanta menghina a propagandei.

Din pacate, si Beijingul Olimpic (impecabil, aranjat, lustruit, proaspat vopsit) si Beijingul din afara zonei de restrictii, unde bazarurile accepta a cincea parte din pretul initial, sunt apasate de acelasi smog care iti amintesc ca ai vazut, in vreun film de anticipatie, cum va arata lumea atunci cand industria si natura nu se inteleg deloc la pret.