A fost considerat cel mai mare portar austriac al tuturor timpurilor si unul dintre cei mai mari portari din lume, aparand buturile Wunderteam-ului austriac intre anii 1930-1935. A cunoscut gloria deplina pe plan national si mondial jucand in peste 2500 de partide oficiale.
"E un diavolo, e un diavolo" avea sa exclame celebrul atacant italian Meazza dupa ce Rodolphe "Rudy" Hiden respinsese zeci de suturi expediate la poarta sa de atacul italian, Austria castigand in final cu 2-1.
Vreme de un an "echipa miracol", cu Hiden in poarta, si un atac de aur dirijat de Nausch, Sindelar si Schall, sustine zece partide internationale fara sa cunoasca infrangerea, reusind opt victorii , doua remize si un golaveraj uluitor: 45-9. Printre victime s-au numarat echipele de varf ale continentului ca Ungaria, Italia sau Germania.
Viata avea sa fie insa foarte dura si trista cu cel supranumit "leul din Prater" pentru paradele si curajul sau. In timpul celui de-al doilea razboi mondial este internat in lagar. Batranul "leu" nu mai e nimanui de folos acum iar publicul, care il purta cu ani in urma pe umeri, il umilea acum intr-un numar de circ.
Rudy Hiden
Foto: http://pesstatsdatabase.com
"Goarnele victorioasa vestesc eliberarea omenirii din cosmarul razboiului... "Leul din Prater a imbatranit", sanatatea sa e tot mai subreda. El se resimte de pe urma celor zece coaste rupte pe terenurile de fotbal. Incovoiat sub povara vietii care il apasa tot mai puternic, cauta de lucru in Italia, oferindu-si serviciile de antrenor. Dupa alte peregrinari, revine in Franta unde activase in ultmii ani ai carierei, si se angajeaza ca artist de circ.
Vestitul portar care a sustinut aproape 2500 de meciuri publice, coboara acum in arena circului jucand rolul de paiata in numarul de senzatie al programului: orice spectator poate sa-i traga celebrlui Rudy Hiden o lovitura de la 11m, bineinteles in schimbul unei taxe", povesteste George Mihalache in cartea "De ti-ar spune poarta mea".
Tristetea povestii nu se opreste aici. Hiden, descurajat si din ce in ce mai suferind, avand un picior amputat, paraseste Franta si se intoarce la Viena, locul unde isi incepuse cu ani in urma o stralucitoare cariera. Fostul club al tineretii sale, W.A.C. Viena, nu l-a uitat insa si organizeaza o colecta publica pentru a plati spitalizarea fostei vedete a fotbalului austriac. O mica alinare pentru ultimele zile ale unui mare portar si caracter.
