Sunt un suporter al echipei Politehnica Timisoara din anul 1951, de cand mi-am inceput studiile universitare, la Facultatea de Constructii. In vremea aceea noi ne numeam suporteri si nu fani, jucatorul care era in poarta se numea portar si nu goalkeeper, nu auzisem inca de "verticalizarea jocului". Si ce este mai definitoriu, cand Poli juca in deplasare, duminica dupa masa ne adunam cu sutele la Telefoane, langa Cinematograful Capitol, unde cineva care asistase la meci transmitea rezultatul la telefon.

In functie de stirea primita eram cu totii in culmea fericirii sau a desnadejdii. Asa am inteles noi sa iubim echipa noastra, sa suferim pentru ea si aceasta prima dragoste nu se uita, iar sentimentul este inalterabil.

In acest an echipa mea de suflet mi-a dat 18 ocazii sa fiu fericit si sa strig "Haide Poli" deoarece in 18 etape Poli - numai Poli - nu a cunoscut infrangerea. Mai tineti minte? Drept urmare, Politehnica Timisoara se afla pe un onorant loc doi, la care ravnesc, precum vulpea la struguri, multe echipe cu pretentii declarate la titlu.

Si a venit meciul de la Bistrita, unde au lipsit unul sau doua minute ca Poli sa invinga. Si atunci, dupa acest desnodamant tragic petrecut dupa minutul 90 cand Bistrita a egalat, reactia Dvs a fost absolut unica si in contradictie cu cea mai elementara logica si bun simt. Ca muscat de sarpe si ca ultima mahalagioaica v-ati repezit la un post de televiziune si ati improscat cu noroi tot ce v-a iesit in cale. Jucatori si antrenor. ORIBIL!

Ati vrut sa demonstrati ca nimeni in afara de Dvs nu cunoaste tainele fotbalului! Aveti o puternica amnezie, deoarece ati uitat ca la Bistrita s-a pierdut o batalie si nicidecum razboiul. Daca intr-adevar va este draga echipa aceasta si daca ati avea un elementar simt pedagogic, ati fi zis: "Nu-i nimic, baieti, pacat ca s-a terminat asa, am incredere in voi, nu va lasati, mergem inainte si hai sa bem un pahar cu bere". Aceste cuvinte i-ar fi stimulat si i-ar fi facut sa se bata cu toata convingerea mai departe. In loc sa faceti asa ceva, ati avut un comportament lamentabil.

Ati ales harapnicul, pe care il stie manevra si cel mai obscur vataf si care face sa se inteleaga ca in fond Dvs nu aveti niciun sentiment pentru echipa aceasta. La Dvs tot ce conteaza este orgoliul personal si conturile din banca. Dvs puteti schimba oricand si echipa si antrenorul dupa bunul Dvs plac, dar nu uitati ca oamenii acestia, chiar daca sunt salariatii Dvs, au demnitatea lor. Si va puteti desparti de ei in termeni civilizati si nu ca pe maidan, sa afle toata mahalaua.

Ar fi bine sa va intrebati cum s-ar purta acum cu antrenorii lor patronii de la Dinamo, Rapid sau Steaua, daca una din aceste echipe ar fi acum in locul lui Poli. Dvs va purtati cu Contra ca si cu o unealta netrebnica, nefolositoare. Acesta este comportamentul cuvenit? L-ati invatat acasa in cei 7 ani? Cu ce drept ati tabarat cu cismele incarcate de noroi in mijlocul echipei si in sufletul antrenorului?

Faceti o mare greseala daca dascalul Dvs este acela care locuieste la Bucuresti intr-un palat.

Ati ales alt antrenor, pe care in urma cu ceva vreme l-ati dat afara pe usa din dos. Si acum el vine inapoi. Treaba lui.

Nu am nici dreptul si nici puterea sa va determin spre a lua in considerare aceste randuri, care vor ajunge probabil la lada de gunoi. De un singur lucru ar trebui totusi sa tineti seama. Poli Timisoara este echipa pe care o indrageste un oras de prestigiu si multa alta lume si daca o veti duce de rapa va expuneti oprobiului public.

As fi vrut sa incep cu Stimate Domnule, dar mi-am dat seama ca eu nu ma pot adresa Dvs cu acest apelativ.

Inginer Leonida Truta, 79 de ani.

N. Red. Aceasta este o scrisoare primita pe adresa de e-mail a redactiei. Domnul Leonida Truta ne-a confirmat autenticitatea sa. Nu am operat decit modificari minore in textul sau, pastrind grafia initiala.