





Despre vuvuzele
Vuvuzeaua (fie-mi ingaduita romanizarea, la momentul scrierii acestor rinduri, Google imi numara 2270 de utilizari ale acestui neologism) e genul de artefact ambiguu, la granita dintre cultura populara si industrie. La acelasi statut se pot califica sepcile acelea cu panas, care par a fi tot inventie sud-africana. Unii comentatori si redactori sportivi ne-au informat deja ca, la origini, vuvuzeaua e un instrument tribal confectionat din coarne de antilopa. Colegii lor din alta tabara ne-au relatat cum ca e un gadget de microbisti, de cumparat la intrarea in stadion, si care se produce de catre un anume fabricant sud-african (un alb cu nume olandez, pesemne vreun descendent al burilor). Schematizind la maximum, sa ne inchipuim ca bosimanii si zulusii urbanizati, atunci cind merg la meci, regasesc o parte din atmosfera si setarea mentala generala a ritualurilor ancestrale. Necesitatea unui instrument ritualic, care sa creeze acea comuniune de vibratie ampla, empatica, generala, a microbistilor, a fost abil imbratisata de o oferta industriala precis tintita de catre gulerele-albe din respectiva rasa. Cit de mult vibreaza si ceilalti participanti, de la suporterii din afara R.S.A. pina la telespectatorii de aiurea ramine de conchis macar dupa semifinale.
In calitate de efigie, de semn, de agent al semiozei multiple (sau infinite, cf. Eco), vuvuzeaua poate fi vazuta, alaturi de alte goarne, surle si trimbite, ca un simbol al comunicarii (asemeni cornului de postas pentru servicii de profil sau arhanghelul cu trompeta din logoul British Telecom): e interpretarea lui Comanescu, pe care o gasesc justa. Acesta e nivelul exterior, spectacular. Daca ar fi sa-i adaug ceva, as pomeni de nivelul interior, trairist, nemijlocit (fenomenologic?). Pentru microbistul care isi sufla bojocii intr-un mare ansamblu vuvuitor de mii, zeci de mii asemeni lui, imi imaginez ca e mai mult decit un simbol al comunicarii/comuniunii: e insasi agentul acesteia; e ceva intre organ fonator si cordon ombilical. Participarea/impartasirea bucuriei agonice califica vuvuzeaua, printre actele microbistice, alaturi de valul mexican (apropo, cine mai stie care a fost mascota Mundialului din '70?), spectaculoase de admirat din afara, dar sublime de trait imediat din interior.
Comenteaza pe Textier.ro.

Marian Popescu, Centrul de Integritate al Universității București, despre frauda de la Drept: „Numărul studenților e șocant / Când copiatul ca mod de a funcționa ajunge la facultate, partida e pierdută”
Când marketingul ne păcălește să cădem în capcana consumului irațional/ Sunt diamantele valoroase sau nu?
Medicii de familie admit că unii dintre ei au refuzat să își programeze pacienții la vaccinarea împotriva COVID-19 și recomandă "utilizarea celorlalte 6 modalități de programare"
VIDEO Autostrada A1 Sibiu - Pitești: Cum arată acum lucrările avansate de pe prima secțiune
VIDEO. A lăsat jobul din City-ul londonez pentru a cumpăra o clădire monumentală părăsită de pe o insulă grecească, pe care a transformat-o în hotel de lux