Cristiano Bergodi, un tip mai mult decat respectabil din foarte multe puncte de vedere, reuseste sa uimeasca de cateva luni bune. Indiferent ca este vorba de neclaritati pe bancile tehnice de la Rapid, CFR sau FC Vaslui, Bergodi nu rateaza vreo ocazie sa se autopropuna ca solutie demna de luat in seama.
Ce-i drept, omul e sincer. Spune de cele mai multe ori ca n-a fost cautat de nimeni, dar c-ar vrea, ca e mai ieftin, ca e mai bun…
Sumudica iubeste neconditionat Rapidul. De cand scaunul de spanzurare al lui Peseiro a inceput sa fie zgaltait de Copos, fostul atacant vorbeste sigur despre posibila sa venire in Giulesti. Nu i-ar fi pedepsit pe Boya si Bozovici, nu i-ar pedepsi nici daca ar continua sa amestece fotbalul cu bautura, il vede pe Marius Constantin demn de Milan, isi aduce aminte de perioada Lucescu Jr, ce mai, e acolo tot timpul.
La fel de sincer ca si Bergodi, Sumudica recunoaste ca nu prea l-a mai cautat nimeni. Mai mult, zilele acestea a avut o revelatie: “Oarecum, simt ca ma autopropun!”.
Lui Marius Lacatus i se spunea Fiara. Foarte bine ar putea acum sa i se spuna mieluselul. Si asta nu pentru a-l asorta cu activitatile trecute si atitudinile prezente ale patronului, ci pentru ca omul a capatat ceva din docilitatea unei mioare putin trecute de primele luni din viata.
A fost dat afara de la Steaua in stilul devenit clasic, dar a revenit rapid, tare rapid la primul semn al fostului sau calau - “Hai, ba, Marius, c-am gresit si eu…!”
Chestiunile acestea usor neonorabile au insa si explicatii.
Un antrenor care a lucrat pana acum ca secund in prima Liga si ca principal in cea de-a doua spunea intr-o discutie privata ca batalia pentru obtinerea unui post la o echipa din primele doua divizii a devenit crunta.
Sisteme intregi de relatii sunt necesare pentru ca pixul unui presedinte de liga a doua sa semneze pe angajamentul unui tehnician si pretentiile financiare scazute au calitatea de-a face atractiv un antrenor pentru Liga 1.
Altfel, stai pe bara si mori de fotbal sau, in unele cazuri, chiar de foame.
Cluburile nu mai au bani, iar cele aproape falimentare au devenit capcane greu de suportat. La Iasi, Ionut Popa traieste criza la intensitatea pe care analistii financiari o anticipau in economie abia pentru primavara, Uhrin a avut un contract mare si a zburat, Peseiro a indraznit sa ceara si sa primeasca, iar acum traieste urmarile celor doua fapte.
Rednic a aflat ca are lot de Liga Campionilor dupa ce in tur echipa sa a practicat cel mai slab fotbal jucat vreodata de o campioana de toamna, iar acelasi Lacatus a aflat ca intr-adevar patronul se pricepe mai bine decat el la fotbal: Steaua nu are nevoie de intariri decat daca-s pe gratis.
Astfel, in perioada urmatoare, antrenorii vor fi supusi unor presiuni fantastice. Meseria in sine s-ar putea sa sufere mutatii si o noua categorie de tehnicieni sa ocupe din ce in ce mai multe banci tehnice. Cei cuminti si ieftini, buni pentru supravietuit, le vor lua locul celor buni si scumpi, nimeriti in general pentru performante.
In aceste conditii, rolul de manager pe care antrenorii din fotbalul vestic au inceput sa si-l aroge tot mai des in ultimii ani va deveni o iluzie in Liga 1. Usor, usor, conducatorii nostri par sa faca partie pentru antrenorul cu rol de preparator fizic.
