Aseara, la finalul meciului cu Galatasaray, Radoi a facut o serie de declaratii aparte. A uitat de clasicul “ne-am facut jocul nostru obisnuit” si n-a lasat niciun pic de loc platitudinilor care deseori impopotoneaza firesc declaratiile multor fotbalisti.

In primul rand, Radoi a vorbit despre inteligenta in fotbal. Si a facut-o intr-un moment potrivit daca ne gandim ca Steaua a reusit ieri sa blocheze lejer o echipa cu un brand superior si cu fotbalisti mult mai bine cotati valoric.

Apoi, Radoi s-a exprimat cu seninatate vizavi de banii pe care el si coechipierii sai urmeaza sa-i incaseze.

Chestiunea este interesanta, deoarece pentru prima data un fotbalist indrazneste sa discute despre asemenea sume in fata camerelor de luat vederi.

Radoi a spus cu viu grai ceea ce presa scrie de mult timp, dar impactul este altul atunci cand informatia este una oficiala. Anume ca la Steaua sunt contracte de 300.000 euro si ca prima de calificare in Liga a atins 150.000 euro, fie ei si impozabili.

Intr-un moment in care Guvernul se invarte electoral in jurul unui punct de pensie in valoare de aproximativ 550 lei, iar presa sportiva vorbeste despre premiile nu tocmai impresionante pe care un olimpic roman le incaseaza o data la 4 ani doar daca reuseste sa fie cel mai bun din lume, declaratiile lui Radoi sunt unele riscante.

Pe de alta parte, dupa ce ani de zile au fost obiectul gesturilor filantropic-evazioniste ale patronului, care ii platea prin donatii, si dupa ce despre Steaua s-a vorbit financiar in termeni de “punga cu bani” sau “valiza cu euro”, acum am aflat ca in Ghencea se platesc impozite.

E adevarat, patronul Becali a sustinut ca declaratia lui Radoi a avut ca scop sa-i atraga atentia ca fotbalistii asteapta prima, dar fiscalizarea banilor Stelei reprezinta in final un prim semn de civilizare fotbalistica care, culmea, nu are legatura exclusiva cu jocul in sine.