Diaspora română măsoară de la an la an din ce în ce mai mulți conaționali, iar sportul românesc se află într-o letargie completă. La prima vedere, nu pare că ar fi vreo legătură între cele două subiecte. Dar tot mai multe țări au început să acorde o atenție sporită celor plecați peste granițe sau, după caz, copiilor lor.

Diaspora românească a fost la înălțime de fiecare dată la meciurile naționalei RomânieiFoto: Martin Meissner / AP / Profimedia

Sportivii profesioniști din diaspora au fost recrutați în circuitul echipelor naționale, lucru care devine tot mai vizibil în competițiile internaționale de fotbal. Motivele pentru care tinerii sportivi aleg să joace pentru țara din care au plecat părinții lor sunt diverse: de la patriotism sau dor de casă, dacă și-o amintesc, până la dorința de a-și face familia mândră, în așteptarea unor oportunități mai bune în cariera lor sportivă.

Însă oricare ar fi motivul care îl face pe un sportiv profesionist să aleagă țara de origine în drumul său profesional, România pare că nu reușește să înscrie nici la acest capitol. Atleții diasporei românești tind să aleagă țara adoptivă, dezamăgiți de ceea ce au găsit sau au lăsat în urmă, aici.

CITEȘTE CONTINUAREA PE PANORAMA.