Un profesor de fizica insista sa spuna cat mai des posibil ca in tot si in toate trebuie sa existe un echilibru. Mai mult, ii placea sa dea exemplu geamurilor de la ferestre: pe ambele fete ale sticlei se exercita presiuni egale, fapt care impiedica spargerea acesteia. In spatiul public romanesc, "legea geamului" se aplica prin existenta duetului "pro si contra". Astfel, sunt voci pro-Basescu si voci anti-Basescu. Sunt voci anti-Becali si voci pro-Becali.

Sunt voci care critica grevele celor de la CFR si sunt voci care le sustin... La un moment sau altul, orice persoana sau fenomen are parte macar o data si de un sprijin, nu doar de contestare.

Totusi, o exceptie amuzanta incalca cu indarjirea aceasta regula. George Copos este, foarte probabil, cel mai persecutat personaj dintre cele pe care media le baga in seama. Nu pentru ca ar exista strategii editoriale care sa duca la boxarea sa zilnica de catre presa, ci pur si simplu pentru ca intreg comportamentul lui Copos are, asa cum zice o expresie de stadion, "o fata care cere pumni".

Aproape nimic din ce face omul de faceri nu este perceput pozitiv. Asta ori pentru ca i-a obisnuit pe cei din jur sa-l asocieze doar cu rele, ori pentru ca are talentul de-a-si face singur imagine proasta.

Mai mult, acum, in pragul vanzarii clubului, relatia proasta cu fanii Rapidului pare sa-l afecteze cu adevarat pe patron. Astfel, e neclar daca geamul lui Copos s-a spart din cauza presiunilor venite dinspre suporteri sau din cauza caramizilor de euro cu care l-a bombardat strengarul de Taher.

Un lucru este insa destul de usor de anticipat. Daca va pleca din Giulesti sau daca va face un pas inapoi si va lasa Rapidul pe mana lui Taher, cei care ii striga acum sa zboare de la Rapid il vor acuza atunci de tradare. Nu de alta, dar e vorba despre Copos.