Injurati, injurati si iar injurati!
Toti i-am vizionat coregrafia martiala, tehnica desavirsita a datului ochilor peste cap, inaltarea patetica a privirii, parca spre un martor nevazut al jignirii impardonabile pe care tocmai o incasase (dar nu pentru a-si scuza iesirea ci, din contra, pentru a se scuza ca nu-l poate pedepsi cum se cuvine pe mirlan).
Toata lumea l-a vazut apoi la conferinta de presa minimalizind evenimentul, dindu-l la spate cu dexteritatea musamalizant-concilianta specifica ”spiritului” fotbalistic de sorginte carpato-danubiano-dimboviteana. Nu-i nimic, s-a suparat putin Laca, si-a adus aminte pentru o clipa de furiile “barbatesti” ale gazonului si de atit de racoritoarele lor debusari in injuraturi dintre cele mai suculente.
Tot asa cum s-a “ratacit” putin si Olaroiu dupa un meci al Stelei cu Rapidul, cind toata tara i-a citit pe buze “rasufletul de usurare” ce imbracase, cu totul intimplator, forma sonora a unui banal :”f.....i mortii ma-tii!!!” urlat din adincul bojocilor in directia galeriei rivalilor ingenuncheati (pentru a pecetlui parca si-n registrul intelegerii de “bun simt”, sentinta lui “vae victis”).
Tot asa cum s-a suparat nitel Piturca, acum citiva ani, pe o impunsatura de-a lui Dinu, supunindu-l pe “procuror” unuia dintre cele mai scabroase atacuri la persoana, atac ce nu-i viza abstract, nici “mortii” si nici “familia” ci, cit se poate de concret, “barba lui jegoasa si imputita” si “petele scirboase de pe fata”( despre care toti stiam ca erau urmele unui accident).
Si ce-am vrea in fond, sa se lase ditamai antrenoru’ “calcat in picioare” fara riposteze in aceeasi cheie barbatesc-golaneasca?! Pai n-ar fi asta un abominabil semn de slabiciune? Cum ai mai putea sa te impui altfel in fata “salbaticiunilor” de pe gazon, cum ai putea sa mai strunesti golaniadele din vestiar, daca nu esti tare-n gura si in pumni?! Vrei sa te-“ncalece” mucosii aia impertinenti si-apoi sa faca misto de tine-n reclame cum facea Lobont de bisericosul ala de nea Puiu! Asa ceva nooo se poate! Cel putin la noi.
N-ai timp sa fii elegant precum Capello, Rijkaard sau Benitez pentru ca esti prea ocupat sa-ti troznesti jucatorii ca Panduru sau sa-ti sperii adversarii ca Lacatus. Inca de cind juca la Fc Brasov, se stia despre Lacatus ca, pe cit de linistit este in afara terenului pe atit de “fiara” devine pe gazon. Metamorfoza lui desfiguranta din preajma terenului e simptomatica pentru “subcultura” care paraziteaza acest sport.
Exista la noi o cultura a tupeului, in sens mitocanesc, a violentei, a mirlaniei si trivialitatii, exista tehnici ale intimidarii si subminarii psihice ale adversarului, care se invata odata cu driblingul si sutul si care, in timp, ajung sa puna stapinire cu totul pe unii jucatori si sa nu-i mai paraseasca nici cind acestia se “transfera” in spatiul “non-combativ” al bancii de antrenor.
Personalitatea fotbalistului e construita in analogie cu personalitatea liderului de gasca, tupeul, agresivitatea( sau simulacrele lor) sint criterii fundamentale ale impunerii si supravietuirii pe teren sau in vestiar. Te adaptezi, raspunzind la injuraturui cu injuraturi si la lovituri cu lovituri sau accepti marginalizarea.
Daca atrocitatile suporterilor isi gasesc exemplele cele mai elocvente in fotbalul occidental, lucrurile stau diferit in ceea ce priveste comportamentul antrenorilor. Campionul “oprobiului public” in fotbalul occidental, Jose Mourinho ar parea un inocent in peisajul isterico-trivial schitat de antrenorii romani! Practic, in fotbalul civilizat injuratura e “baricadata” in teren, saritul unui antrenor la beregata unui jucator advers e un eveniment apocaliptic iar sanctiunile curg cu nemiluita.
La noi in schimb, liniste, reconciliere, disculpari pasunist-psihanalitice in care descarcarea violenta joaca rol de panaceu si binenteles entuziasm televizual, pentru ca, nu-i asa, imaginile grotesti cu antrenori care injura, ameninta si se zbat in bratele secunzilor ca-n camasa de forta, fac toti banii.
Codrut Alin Feher, 36 de ani, Brasov, este cistigator al concursului "Talentul Anului" la Gala Premiilor Ioan Chirila 2007.

Beatrice Mahler: O parte din personalul ATI a abandonat lupta. Nu oricine poate sa stea lângă un pacient extrem de bolnav
Aproape 4 milioane de tineri (18-34 de ani) locuiesc cu părinții. Iar motivele lor nu sunt doar economice...
O istorie a frigului extrem, din aprilie până în iunie - Ninsori, ger și îngheț în România ultimilor 100 de ani
În spatele cifrelor (și al scandalurilor politice). Mărturii despre suferință și deznădejde în pandemie: „I-am dat prima palmă copilului”
S&P modifică perspectiva la stabilă, de la negativă/ De ce ar trebui să ne intereseze ratingul
Da, frate, n-ar strica sa-i chemam pe Plesu si Patapievici. De ce sa fie fotbalul cel mai trivial dintre sporturi. De ce rugby-ul care-i mai dur sau sporturile martiale sint mai putin triviale?
Multa vina are si presa ca tolereaza astfel de atitudini. Eu traiesc in Anglia si se poate si altfel. Daca asa ceva s-ar intampla aici pe gazon imediat s-ar lua atitudine de cate presa si l-ar ridiculiza, l-ar face sa inteleaga ca indiferent daca vrea el sau nu este un model pentru multi copii care privesc televizorul sau care se afla pe stadion. Multi copii vor intelege ca ii bine sa injuri si sa sari la gatul altuia daca nimeni nu ia atitudine si se iau in deradere asemea faze. Efectele se vor vedea cand acesti copii vor devenii adolescenti si adulti.
Presa/tv trebuie sa inteleaga ca in ziua de azi fomeaza multe generatii de tineri, in special cei care parintii ii lasa sa fie educati de televizor.
Aici in Anglia, daca un jocator sare la bataie si chiar loveste, politia se sesizeaza automat, deoarece un atac la persoana ii un atac la persoana indiferent unde se petrece (acasa/stadion/strada). As vrea sa vad ca se intampla la fel in Romania.
Eu as zice ca un sport barbatesc ar trebui sa fie bazat pe nerv, fair play si dorinta de-a fi cel mai bun, si asta in mod cinstit, nu prin prefacatorie si injurii ieftine, de mocofan. Asta insemna sa domini, sa fii cel mai bun si sa simti ca esti intradevar puternic.
Vrei un sport barbatesc? Rugby. Si it's a gentlemen's game.
Asta-i spiritul in care ar trebui crescuti cei tineri: valoarea conteaza si fair play-ul.
Esti amator si cat se poate de obiectiv. Trebuia sa fi impartial.
Hai Pa.
2. barbatie <=> determinare si curaj in limitele fair playului
3. articolul, facut la norma.
stima
Antrenor era Titi Dumitriu..
Nu va puteti imagina!
Acum, Lacatus este un DOMN...f. mult se stapaneste!