Mircea Lucescu a fost protagonistul unui amplu interviu in cotidianul Marca, in care le-a vorbit spaniolilor despre cariera lui de jucator si cea de antrenor, despre fiul sau Razvan si pasiunea pentru fotbal mostenita de acesta si despre marii tehnicieni si fotbalisti pe care i-a intalnit. "Este cel mai lung interviu din viata mea", le-a spus Lucescu spaniolilor, care l-au numit "Alex Ferguson al estului", informeaza News.ro.

Mircea LucescuFoto: fc-zenit.ru

"Sa fii fotbalist este maximum, este fara egal. Ca antrenor, presedinte, responsabilitatile sunt distincte. Eram foarte dinamic, puteam evolua pe toate posturile din atac. Mi-ar fi placut sa joc in strainatate. Am avut oferte de la Bordeaux si de la Rennes, dar era dificil sa iesi dintr-o tara comunista. Am jucat peste 70 de meciuri la echipa nationala in 13 ani. Astazi, este usor sa faci 150 de selectii, dar sub Cortina de Fier se jucau numai meciuri oficiale, nu amicale", isi aminteste Lucescu de perioada in care a fost fotbalist.

El spune ca a ajuns la Corvinul Hunedoara dupa ce cutremurul din 1977 i-a distrus casa din Bucuresti. "Un an mai tarziu mi s-a oferit posibilitatea de a fi antrenor-jucator. Am retrogradat in sezonul 1978/1979, dar anul urmator am promovat, marcand peste 100 de goluri. Aveam un joc rapid, combinativ, diferit de fotbalul care se juca in est atunci", a spus romanul, care a adaugat ca nu exista defensiva mai buna decat un atac puternic: "Echipele mele, indiferent ca au fost din Turcia, Italia, Ucraina, au marcat mai multe goluri decat celelalte. Asta nu inseamna ca nu au avut echilibru: au primit mai putine goluri in acelasi timp. Aici este cheia".

Dupa ce a ajuns cu Corvinul in Cupa UEFA, Lucescu a fost numit selectioner. "Un an am indeplinit ambele roluri. Petreceam trei zile acasa si trei zile la Bucuresti, lucrand pentru federatie. Ne-am calificat la Euro-1984 dintr-o grupa dificila, cu Cehoslovacia, Suedia si Italia care venea din postura de campioana mondiala si pe care am invins-o cu 1-0 acasa. Nu o sa uit niciodata", a afirmat el, amintind ca regimul Ceausescu i-a interzis apoi sa mai fie jucator, pentru a se concentra pe cariera de antrenor.

Lucescu le-a povestit spaniolilor ca a fost demis de la nationala la ordinul partidului comunist dupa un 4-0 cu Austria, din cauza popularitatii lui in crestere, apoi a vorbit despre perioada petrecuta la Dinamo, echipa cu care a castigat titlul si Cupa Romaniei. El a mai spus ca este licentiat in economie, ca are un master in comert exterior si ca s-a specializat in economia capitalista, nu in cea comunista. "Am vrut mereu sa calatoresc", a precizat Lucescu, iar fotbalul l-a dus în Italia. "Il ador", a spus antrenorul despre fotbalul italian. "Putini tehnicieni straini au stat atat timp in ", a continuat Lucescu, adaugand ca fotbalul spaniol nu l-a tentat.

Lucescu a trecut apoi in Turcia, unde a castigat titlul atat cu Galatasaray (2002), cat si cu Besiktas (2003). "Cu toti presedintii am pastrat o buna relatie. Cand drumurile noastre s-au separat, ne-am dat mana si punct", a explicat antrenorul, care s-a plans apoi de faptul ca multe echipe de traditie dispar: "Antrenorul ar trebui sa ajute clubul sa se mentina intr-o situatie financiara buna. Nu am mai vazut atat de multe echipe disparand ca acum. Este o adevarata rusine."

El a vorbit si despre experienta de la Sahtior Donetk, dar si despre actualul sau proiect, de la Zenit Sankt Petersburg: "Ma gandeam ca o sa stau un an, doi, dar am ramas 12. A fost o perioada extraordinara, am castigat opt titluri, sase cupe, Cupa UEFA...In vara am decis sa schimb, deoarece echipa nu a revenit la Donetk si doi ani am fost tot timpul in avioane, departe de casa, fara suporteri. Am mers la Zenit si m-am trezit fara Hulk, fara Garay, acum fara Witsel si cu o echipa cu media de varsta de 29 de ani, cu care s-ar putea castiga, dar ideea mea este de a crea un proiect de viitor."

La 71 de ani, Mircea Lucescu nu se gandeste la retragere. "Atat timp cat am entuziasm si pasiune voi continua. Este incredibil ca nu am avut niciun an sabatic, pentru ca nu pot sta in casa. Am meritul de a fi fost 40 de ani la acest nivel, in special in fotbalul din Europa de est, care a inceput sa se dezvolte dupa 1990", a spus el.

Critic deseori la adresa arbitrajelor, Lucescu nu este de acord cu introducerea tehnologiei in acest domeniu. "Vad ca se testeaza tehnologia, dar eu nu o voi accepta niciodata. În fotbal cel mai important nu este ce se intampla pe teren, ci ce se discuta la bar. Asta este ceea ce aduce oamenii pe stadioane. Cand lucrurile vor fi mai precise, nu va mai fi la fel, va fi mai plictisitor."

Fiecare perioada a avut jucatorii ei importanti, spune Lucescu. "Di Stefano m-a impresionat la inceput pentru ideea pe care a dat-o colectivului. Mai tarziu, m-a impresionat Beckenbauer, parea ca plutea prin modul in care se misca si pasa. Apoi a venit Cruyff, care era un geniu. In Italia, m-am confruntat cu Maradona, care avea un nivel incredibil. Apoi i-am antrenat pe Baggio, Ronaldo, Pirlo, Willian..."

Hagi reprezinta un capitor aparte pentru Lucescu: "A debutat la nationala cu mine la 17 ani. Daca ar fi ajuns la Madrid cu doi ani mai devreme, ar fi avut o cariera uriasa.. Pentru mine era la nivelul lui Maradona."

In ceea ce priveste antrenorii, Lucescu este foarte clar: "Cruyff a revolutionat fotbalul sub aspect tehnic, iar Sacchi fizic si din punct de vedere al sincronizarii tactice, dar cel care a lasat cea mai mare mostenire este Ferguson. In fotbal este mai usor sa schimbi antrenorul. Este dificil sa ramai 30 de ani la acelasi club. Un om puternic nu este cel care schimba femeia de 30 de ori, ci cel care indura cu aceeasi. (n.r. - Mourinho si Guardiola) sunt doi mari antrenori, inteligenti, care si-au pus amprenta pe fotbalul mondial. Acum, mie imi place mult Simeone. L-am avut elev la Pisa si la Inter. Diego era ca azi, un mare profesionist cu o inima incredibila. Era sufletul echipei."

In final, Mircea Lucescu le-a spus spaniolilor si despre pasiunea pentru fotbal mostenita de fiul sau, Razvan. "Bine, dedica-te fotbalului, dar nu poti fi doar portar, pentru ca altfel vei fi comparat tot timpul cu mine", i-a transmis tatal fiului, pe care l-a incurajat fara succes sa se indrepte catre alte sporturi.

"Dupa ce si-a terminat cariera, a ajutat Rapidul in calitate de conducator sa câstige un titlu. L-am vazut atât de pasionat si l-am sfatuit sa devina antrenor. I-a studiat pe Ancelotti, Mourinho, Capello si face o treaba buna la Xanthi. Poate ajunge sa antreneze o echipa mare", a continuat Lucescu senior.

El si-a amintit cu emotie, dar si cu furie de meciul pe care formatia Sahtior l-a disputat in faza grupelor Cupei UEFA, in sezonul 2005/2006, cu echipa fiului sau, Rapid (scor 1-0 pentru giulesteni). "Nu s-a mai intalnit asa ceva. A fost atat de greu sa pregatesc meciul incat i-am spus presedintelui: . La conferinta de presa l-am vazut pe Razvan in lacrimi si l-am felicitat in fata tuturor. Mi-amintesc ca m-a cautat cineva de la UEFA inaintea partidei si m-a înfuriat. I-am spus ca nimeni nu poate pune la indoiala profesionalismul nostru. M-am simtit umilit in fata fiului meu...In sport, daca trebuie sa te lupti cu fiul tau, te lupti si apoi te imbratisezi", a declarat Mircea Lucescu.