Nu apuci să vezi mare lucru de pe geamul TGV-ului care te duce de la Paris în Lyon în doar două ore. Copaci, mașini, nori, stâlpi de electricitate apar și dispar în viteza trenului demn de numele pe care-l poartă – Train à Grande Vitesse – și după 460 km care trec ca-n vis, ajungi într-un alt oraș de vis.
Al treilea ca mărime din Franța, Lyon e aproape, dacă nu chiar mai fermecător ca Parisul. E un oraș viu, studențesc, în care oriunde întorci capul găsești comori arhitecturale și piațete gălăgioase, cartiere cochete și străduțe înguste, boulangerii și cafenele presărate pe malurile celor două râuri care-l străbat, Rhone și Saone; toate înconjurate de coline vălurite, spre care urci pe străduțe ascunse printre copaci, până ajungi la impresionanta Basilica of Notre-Dame de Fourvière, alături de turiști și suporteri laolaltă, veniți ca în pelerinaj pentru o priveliște a orașului care te lasă minute bune tăcut. Un oraș contemplativ ziua și gălăgios noaptea, chiar și fără invazia suporterilor, Lyon e renumit pentru gastronomie, arhitectură (e site UNESCO World Heritage) și producția de mătase, dar și pentru că aici s-au născut Antoine de Saint-Exupéry, autorul Micului Prinț, și frații Auguste și Louise Lumière, inventatori ai cinema-ului.
Cu TGV-ul au venit, ieri, și fotbaliștii naționalei, dar și o parte din suporterii care au susținut România din tribunele stadioanelor franceze. La 12 km de oraș, Stade de Lyon (numit și Stade de Lumières), al treilea pe care îl vor colora în galben, face parte din Parc Olympique Lyonnais, un complex de 50 de hectare care se va numi ‘OL Land’ când va fi gata și care va cuprinde două hoteluri, o piscină, un centru comercial și un muzeu. Deocamdată, e gata doar stadionul, impresionant mai ales prin acoperișul vălurit, din panouri fotovoltaice, în care vir ricoșa cântecele și scandările pline de speranță ale suporterilor.
