Alpinistul Alex Găvan, care împreună cu italianca Tamara Lunger se pregăteşte să urce fără oxigen suplimentar pe vârful K2, de 8.611 metri, relatează, într-o ”Declaraţie de dragoste, recunoştinţă şi iertare de la 5000 de metri altitudine, de pe K2”, că pe munte temperatura este de -34 de grade, iar pe vârf ajunge la -68 de grade, că vântul a bătut cu până la 80 de kilometri pe oră, iar ”atunci când inspiri, simţi cum aerul ce îţi pătrunde în plămâni doare, la propriu”.
El şi partenera sa de ascensiune aşteaptă următoarea fereastră de vreme bună pentru a putea continua traseul în siguranţă.
Simte "energia bună" transmisă de acasă
Alex Găvan mulţumeşte tuturor celor care i-au trimis ”energie bună” şi care au avut răbdare cu el şi îngăduinţă, cere iertare celor faţă de care a greşit şi numeşte anul care ne aşteaptă ”un Dar imens, alcătuit din 365 de taine care aşteaptă să ni se dezvăluie cu abundenţă şi generozitate”.
”Fie să integrăm cu toţii adevărurile pe care le vom primi în tot acest timp cu înţelegere, blândeţe şi iubire de sine, pentru binele nostru cel mai înalt şi pentru binele cel mai înalt al celor din jurul nostru. ÎNTOTDEAUNA acest bine cel mai înalt fiind şi cel al mamei noastre, a tuturora, fabuloasa planetă pe care trăim”, încheie Găvan, care este şi activist de mediu.
”Nu întâmplător am ales să nu scriu deocamdată nimic din momentul în care am plecat din Skardu. Între timp am ajuns în tabăra de bază şi ne-am şi reîntors chiar după prima ascensiune de aclimatizare de la peste 6000 de metri de pe minunatul, formidabilul şi marele învăţător numit Chogori.
Adică K2, aşa cum l-a rebotezat Vestul de vreo 150 de ani încoace. Acum aşteptăm următoarea fereastră de vreme bună pentru a putea continua ascensiunea în siguranţă. Pentru că "siguranţă" este unul dintre cuvintele cheie în fiecare dintre expediţiile mele la mare altitudine.
După ce zi de zi, clipă de clipă, cu bucurie în suflet, cu responsabilitate, strategie, tactici flexibile şi cu multă blândeţe faci tot ceea ce îţi este în putinţa fiinţei şi chiar dincolo de asta, vârful devine doar bonusul”, scrie alpinistul în ceea ce numeşte ”Declaraţie de dragoste, recunoştinţă şi iertare de la 5000 de metri altitudine, de pe K2”, adresându-se cititorilor cu formula: ”Dragi prieteni, dragii mei, cunoscuţi şi necunoscuţi, suflete ce dăruiţi din timpul vieţii voastre pentru a citi acestea”.
În opinia sa, vârful devine presiune doar atunci când succesul sau insuccesul personal este determinat de judecata celorlalţi, iar în particular, ”focusul obsesiv pe vârf, pe aşa zisul succes asa cum este el perceput din exterior de către semenii aflaţi la nivelul mării, este un factor de risc la adresa integrităţii fizice atunci când eşti sus, pe munte”.
”Iar la modul general, focusul obsesiv pe obiectivul final este unul dintre marii factori declanşatori de suferinţă şi depresie în societatea noastră occidentală actuală”, continuă el, explicând: ”Prin deconectarea totală din ultimele trei săptămâni de la ştiri si de la mersul general al lumii, mi-am îngăduit vreme să mă las pătruns de măreţia acestor locuri, să aud, să primesc şi să integrez ceea ce K2 are să mă îndrume”.
Nu mai vede vârful K2 de peste o săptămână
Alpinistul relatează că de mai bine de o săptămână nu a mai putut zări vârful K2-ului din pricina vremii instabile.
”Pentru a nu fi zburat de vânt, am strâns cortul nostru din Tabăra 1 înainte de coborâre şi l-am ancorat bine de stânci. De asemenea, am ancorat cum se cuvine corturile noastre din tabăra de bază cât şi cele zece butoaie de plastic albastre ce conţin echipamentul meu şi al Tamarei, cât şi toate cele de trebuinţă pentru a face faţă cu bine şederii noastre aici, până la sfârşitul iernii sau atâta timp cât va fi să fie.
Deşi am fost şi voi fi întotdeauna un minimalist, toate acestea cântăresc nu mai puţin de 320 de kilograme. Şi consider că nu am luat nimic în plus, nimic de prisosinţă. Ieri în tabăra de bază vântul a bătut cu până la 80 de kilometri pe oră.
Când scriu aceste rânduri în tabăra de bază sunt minus 34 de grade Celsius "real feel", iar pe vârf, minus 66.
Uneori, atunci când inspiri simţi cum aerul ce îţi pătrunde în plămâni doare, la propriu. Dar ceea ce ştiu este că pentru nimic în lume nu aş dori ca acum să fiu nicăieri în altă parte. Sunt exact în locul în care mi-este menit sa fiu şi sunt nemărginit de recunoscător pentru asta. Sunt pe K2, iarna şi sărbătoresc Viaţa. SĂRBĂTORESC VIAŢA”, scrie el.
Mesaj cu ocazia noului an
Alpinistul are şi un mesaj cu ocazia anului care tocmai a început: ”Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi învăţat şi m-aţi înălţat în ultimul an, m-aţi crescut în rost şi în sens, tuturor celor cărora mi-aţi trimis energie bună.
Tuturor celor cărora mi-aţi dăruit lumină infinită şi bucurie infinită. Tuturor celor cărora mi-aţi susţinut visurile, viziunea şi proiectele.
Vă mulţumesc tuturor în rugăciunile cărora am fost prezent sau în gândul bun. Tuturor celor cărora aţi avut răbdare cu mine şi îngăduinţă. Inima mea este plină de recunoştinţă. Mă înclin cu smerenie şi vă zâmbesc. Şi vă trimit iubirea mea”.
Cere iertare celor cărora le-a greșit sub o formă sau alta
El cere şi iertare tuturor celor cărora le-a greşit cu gândul, cu vorba sau cu fapta, ”fie şi cât un grăunte de nisip”, ştiind sigur că a greşit cu mult, mult mai mult decât atât.
”Probabil am greşit şi faţă de semeni pe care nu îi cunosc direct. Cerul îmi este martor că nu a fost niciodată cu intenţie sau rea voinţă. Au fost doar limitările mele pe care zilnic le tratez cu capsule de iubire. Negreşit, asta nu face ca suferinţa pe care v-am provocat-o să fie mai blândă.
Vă cer iertare tuturor, atât cât vă este cu putinţă să o faceţi şi atât cât este permis acest lucru. Îmi sunteţi în egală măsură învăţători, chiar dacă "the hard way". Tot cu smerenie mă înclin şi în faţa voastră, vă zâmbesc şi vă trimit iubirea mea. Sunt ceea ce sunt "pentru că VOI TOTI", scrie Alex Găvan, citat de News.ro.
Sursa foto: Tamara Lunger / Facebook
9
4
