Adevarul e ca romanului ii place sa se imbete cu sperante si sa se dea apoi de ceasul mortii ca "uite domnle ca nu a iesit". Avem vocatia esecului. Stim in cine sa ne punem sperante... Noi ne-am imbatat cu doua puncte smulse cu forcepsul la Euro si ne-am trezit ca din mahmureala dupa golurile lui Huntelaar si Var Persie.

Nationala lui Piturca nu s-a trezit nici la golul anulat lui Toni, nici macar la finalul meciului cu Olanda. Unii dintre jucatorii nostri viseaza. Pentru noi a fost un mic cosmar. Altii, au alte griji. Piturca vorbea despre reunirea marii familii ce reprezinta aceasta echipa nationala. Si ce prilej mai bun de reunire poate fi, decat o nunta, pigmentata evident, cu manelisti. Duminica, atunci cand prostii de germani si fraierii de spanioli se vor bate pentru Campionatul European - ce penibil!!! -, Marius Niculae se va casatori. Atacantul nationalei si-a stabilit cu mult dinainte ziua cand isi va pune pirostriile in cap. Casa de piatra! Dar atunci cand el si colegii sai de nationala invitati la nunta vor chiui, vor arunca cu euroi in lautari si vor fura mireasa, niste fraieri isi vor rupe picioarele la Viena pentru onoare si pentru orgoliu - ce chestii minore -, in ultimul act al unei competitii unde noi am fost niste zoombie in Grupa Mortii. Cand am dat impresia ca vom invia, ne-am intors la locul nostru din istorie.

Dupa meciul cu Italia, eram in stare sa le facem statui tricolorilor. Chiar ca si noi visam prea mult si ne trezim cand e prea tarziu. Deja "nu ai cu cine" devine motto national. Si chiar avem vocatia esecului. Nu ati vazut ca nu avem cu cine? Bine ca nu am ajuns in finala, ca Marius Niculae ar fi trebuit sa isi amane nunta si ce bunatate de petrecere la restaurant ar fi ratat colegii sai!