Sfarsit de vara la Sibiu, dar in primul rand pentru mine si pentru foarte multi pasionati ai mountain bikeului sfirsitul lunii trecute a insemnat un eveniment extraordinar, unul din cele mai asteptate concursuri off-road de bicicleta: Geiger Mountain Bike Challenge. Mountain bike-ul la a inceput sa se dezvolte foarte mult si la noi in tara si sunt din ce in ce mai multe concursuri de acest gen.

Anuntat inca de la sfarsitul anului 2007, concursul a fost foarte bine pregatit de cei de la Clubul de Ciclism si Triatlon; astfel, au fost publicate toate informatiile necesare: harta, profil traseu, plus posibilitatea de inscriere on-line. Au luat startul 222 de participanti, atat elite cat si amatori, organizatorii declarind ca este un record pentru competitiile de acest gen din Romania. S-a putut merge pe unul dintre cele doua trasee: unul scurt de 45 de km si unul lung de 92 de km.

Eu am ales sa particip la traseul lung. Nu este primul concurs de mountain bike la care particip, stiu cat de greu este, dar acum imi fac griji pentru ca am impresia ca nu m-am antrenat cat trebuie, iar anul acesta este pentru prima data cand particip la o cursa.

Startul a fost la ora 10:00 de la Camping Dumbrava, a inceput direct prin padure, un drum forestier ce duce spre Cisnadie, imbulzeala mare la start. Nu ma grabesc si nici nu incerc sa fortez, ii las pe cei mai buni sa treaca si merg in ritmul meu, vremea este perfecta. Ma depasesc multi concurenti, dar nu foarte multe fete.

Sunt mult mai multi baieti la aceste concursuri decat fete, stiu ca trebuie sa concurez cu baieti si de fiecare data cand ii prind din urma capat incredere. Ma ajuta foarte mult profilul cursei pe care mi l-am atasat de ghidon, ma uit permanent pe el si imi dau seama ce urmeaza si unde sunt. Ajung la primul punct de alimentare, ma opresc mananc o banana, stiu ca urmeaza o urcare destul de lunga pana pe varful Magura.

Urcusul care iti scoate sufletul!

Aceasta urcare, mi-am dat seama ca a fost una din partile de traseu cele mai usoare desi initial imi faceam griji, este o zona extraordinara, printr-o padure foarte deasa si intunecata; urci aproape fara sa te dai jos de pe bicicleta, imi pare destul de tehnica, unele portiuni sunt chiar inguste. Nu stiu cum reusesc, dar tot timpul pe urcare incep sa prind din urma foarte multi concurenti, cel mai mult ma bucur ca depasesc si doua fete.

Inainte de varf a fost o portiune de impins bicicleta, cum s-a terminat padurea a inceput sa se simta si caldura, ma bucur ca au trecut primele ore de concurs. Dupa urcare stiu ca vine si coborare, tot timpul am emotii si nu merg foarte tare pe coborare, ma depasesc cativa concurenti dar adrenalina concursului imi da mai mult elan si nu vreu sa pierd foarte mult timp. Dupa coborarea de pe varful Magura traseele se despart, la intersectie ma gandesc sa merg inainte, un concurent desi cu numar pentru traseul lung renunta si merge pe cel scurt dar eu sunt incapatanata si fac ce mi-am propus; nu stiam in ce m-am bagat.

Traseul se vede frumos
Foto: www.ciclism.ro
Creasta Cindrel, minunat peisaj, pasune alpina, soare cat cuprinde si cativa nori pufosi cat sa imi zic ce poze extraordinare ar fi iesit!!! E foarte greu acum, nu ma asteptam, in fata cateva urcari precum un zid, imping la bicicleta si ma consolez cu ideea ca toti concurentii au facut acelasi lucru. Nu mai vad pe nimeni nici in fata nici in spate. Imping din greu, mai urc si pe ea dar pentru putin timp, o coborare foarte abrupta si iar la deal pe langa ea, zic gata e ultimul urcus dar nu este asa, nu se termina repede.......capul in pamant si inainte....ma uit la kilometraj, sunt uimita!!! 42 de km doar in mai bine de trei ore ...ce va mai urma oare? Ajung si la punctul de alimentare nr. 3, mi-e foame rau, am mai mancat eu cateva geluri si batoane energizante dar ma opresc si mananc ceva si de aici, oferta este consistenta.

Ajung in Paltinis, este timp limita aici, aflu ca m-am incadrat, gandesc ca de aici e mai usor, pe profil vad ca urmeaza mai multa cborare. O prima portiune este chiar pe partia de la Paltinis, partea finala pana la telescaun, apoi nu stiu incotro mergem, un drum forestier in coborare, urmaresc panglicile, cam multi bolovani, nu indraznesc sa dau drumul la frane, cobor prea incet imi zic, „fir-ar sa fie nici macar pe coborare nu recuperez”.

Si iar urcam, acum am un concurent langa mine, imi da putere concurenta, stau pe bicicleta dar ma gandesc ca in orice alta situatie as fi renuntat, apoi o alta coborare, asa ceva nu se poate......ce o mai fi si asta, parca o albie de rau, pietre, bolovani in cale, nici vorba sa stau prea mult pe bicicleta, e mult prea tehnica pentru mine, stiu sigur ca ceilalti concurenti nu prea s-au dat jos. Incredibil este ca mai prind cativa baieti din spate, iar imi creste adrenalina!!!

Gata dupa noua ore!

Apoi urcam, iar coboram, au trecut aproape noua ore de la start, raman uimita si admir peisajul din jur, colorat in culorile apusului, multi kilometri nu mai sunt, urmeaza numai coborare.

Nu stiu cum sa reactionez la finish, aflu ca am terminat pe locul doi la categoria mea, medalie, premiu, diploma....nu mai am putere sa ma bucur de toate acestea, sunt fericita ca nu am renuntat, de ce trebuie intotdeauna ca lucrurile cele mai frumoase sa fie chiar atat de grele?

Au fost premiati primii trei sportivi separati pe categorii: elite si amatori, masculin si feminin si multe categorii de varste. Cel mai bun ciclist in cursa de 92km a fost Tudor Oprea (categoria elite) de la Clubul de Ciclism si Triatlon, care a terminat concursul in 5h:38min, urmat de Logigan Lucian si Rosioru Daniel. Cea mai buna fata a fost Emese Fodor, care a terminat traseul lung in 8h:07min.

Clasament complet la http://www.ciclism.ro/maraton/

Urmatorul concurs de mountain bike va fi la Cluj – Maros MTB Marathon in data de 28 septembrie, este cea de-a II-a editie a acestui concurs, cu doua trasee deosebite, 50 de km si 78 de km, paduri, pasuni, drumuri forestiere animate de frunzele multicolore de toamna, muntii Gilau par cadrul perfect pentru un weekend pe final de septembrie.