Cateodata, aflarea adevarului poate dura 35 de secunde. Cel putin in cazul lui Morosanu, supranumit publicitar “Moartea din Carpati”, atat a durat. Kemayo l-a trimis la podea cu un genunchi care rar isi rateaza tinta cand este indreptat spre un sportiv categoric nepregatit in acest moment pentru acest nivel.

Minciuna in schimb a durat mult mai mult. Daca-i dai deoparte pe cei care au treaba cu luptele de ring si dincolo de simpla urmarire a meciurilor, restul telespectatorilor au crezut ca baiatul nervos din promo-uri chiar este un luptator special.

E adevarat, omul are inima. Si nu pentru ca urla, ca e vesnic tensionat inainte de meciuri, ca sparge mese sau ca musca din gratiile custii-decor. Omul are inima pentru ca a reusit de cateva ori sa tina un ritm ridicat in lupta, ritm pe care exclusiv pregatirea sa actuala nu-l poate oferi. Poate unii dintre voi vi-l mai aduceti aminte si pe faimosul la un moment dat “Bad Boy” Badea.

Boxerul acela umflat de reclama care a capotat penibil intr-un meci transmis live. Intr-un fel, Morosanu este acum in aceeasi situatie. S-a aflat adevarul: este departe la ora actuala de orice inseamna in mod real K1. Partea buna este ca acum o stie, deci poate sa treaca serios la treaba si sa invete ca in sportul acesta nu a avut niciodata succes vreun individ cu gauri mari de instruire in sporturile de contact.

Toti cei care au castigat au facut-o pentru ca au in spate, in general, o cariera de cel putin 10 ani in sporturile de contact, nu pe terenurile de rugby.