Au trecut 30 de ani de la Revoluție, iar sportul românesc a ajuns să trăiască doar din amintiri. Jocurile Olimpice de la Tokyo bat la ușă, dar nu prea mai are cine să le deschidă. A fost atins fundul sacului (și așa peticit), iar ultimele redute din sporturile de echipă (gimnastica și handbalul) au căzut și ele sub puterea indiferenței și a lipsei de strategie.
- Scroll în jos pentru a vedea o radiografie a sportului românesc la trei decenii distanță de la ceea ce părea un nou început strălucitor: decembrie 1989.
Cu toti ceva nu e in regula: cu decidentii politici, diriguitorii ramurilor sportive, si sportivii.
Iar citiva ziaristi de la GSP sint niste catastrofe, mult sub nivelul celor vinovati.
Sportul, ca si alte ramuri ale invatamantului si culturii se duc pe apa Sambetei. Nu e de mirare pentru ca atnci cand ne uitam la cine conduce aceste ramuri vedem doar incultura si arivism. Si aici nu ma refer doar la ministru ci si mai jos. Orice antrenor angajat de stat ajunge sa bage in echipe copii fara merit, pusi acolo sa dea incredere in sine unor fii de potenti ai momentului care oricum nu vor ajunge jucatori in cariera lor. Cam asta rezuma ce se intampa acum in sportul sustinut de stat. Nu mai exista nici o distribuire a sporturilor echitabila. Totul se invarte in jurul banilor, care desi sunt mai multi in fiecare zi, sunt furati 90%. Se fac sali cu miloane de euro, se vopsesc sali cu alte milioane, se fac sali pe pariuri castigate (vezi cazul Nastase). Nu mai gasesti aprape nici un teren gratuit unde sa se joace copii. Ne distrugem viitorul. Trist.
Au alungat masiv oamenii cei mai valorosi.
Au distrus industriile care functionau bine.
Au instrainat pamanturile si resursele.
Au distrus agricultura bio pe care o faceam la scara.
Au infundat tara in datorii
Au distrus lumea sporturilor.