„Să vedem finala asta și la Rio!”, scria un fan pe live-chatul Campionatului European de Scrimă din Torun, Polonia, înainte să înceapă transmisiunea confruntării dintre spadasinele românce Ana Maria Popescu (Brânză) și Simona Gherman.
„Nu avem parte de multe finale atât de relaxante pentru noi”, comenta tot acolo, alt fan. În sala întunecată, Dan Podeanu, antrenorul fetelor, stătea pe un scaun picior peste picior, cu mâinile-n sân.
În jurul lui, pe jos, turcește, patru bărbați, printre care și secundul George Epurescu. Comentatorii finalei l-au descris relaxat, liniștit; așa ne-a părut și nouă, pe când am mai tras cu ochiul la antrenamentele fetelor pentru Rio.
Adevărul este că n-ai cum să fii altfel când pe planșă lumina cade, oricum, pe două învingătoare. Tușa oricui ar fi, aplauzi, te bucuri, gesticulezi sau doar zâmbești: una dintre ele urma să ia argintul, cealaltă aurul, însă cert era că ambele medalii intrau în valiza României.
În finală, ambele spadasine au început cu tatonări, Simona a intrat în jumătatea Anei, dar părea că sunt pasive, că lasă timpul să treacă, după cum observau și comentatorii. Finala a înaintat greu; și dacă pentru noi a fost ușor să ne bucurăm și să ne relaxăm – pentru că rezultatul ne-ar fi înviorat oricum – probabil că pe planșă tensiunea a fost mai mare: așa este de obicei când o cunoști pe cea din fața ta, și o cunoști atât de bine.
0
11
