Declaratiile Irinei descriu limpede momentul ei slab de acum. E o bezna in care ea s-a pierdut un pic pe moment, iar asta o macina teribil. Insa tot Irina vine si spune: "Am capacitatea sa o iau de la capat".

Irina Camelia Begu (2)Foto: Adrian Ilincescu/ HotNews.ro

¬Nu neaparat faptul ca am pierdut la limita, nu e vorba de meci in sine, e vorba de faptul ca nu reusesc sa ma regasesc, nu reusesc sa joc asa cum mi-as fi dorit¬¬

Santiago Giraldo, afundat pe un fotoliu de langa, ridica privirea din telefon.

La Ana, in prima discutie a zilei, a fost o reactie de naduf. Monica, mai trecuta prin toate, a scuturat tristetea cu un zambet amar. La Pati au aparut ochii rosii si marul in gat.

La Irina au venit si lacrimile. Mari, inecacioase, dureroase.

Asa s-a scris, intr-un crescendo al emotiilor negative, povestea unei zile de uitat cat mai repede, cu patru infrangeri romanesti, una mai frustranta ca alta. Mai ales ca a fost prea putin despre tenis azi si mai mult despre sanatate, moment prost sau, in cazul Anei, lipsa de experienta.

Poate asta e si partea incurajatoare a zilei: ca daca ar fi fost exclusiv despre tenisul cel mai bun al fetelor versus tenisul cel mai bun al adversarelor lor, probabil ca scorul ar fi fost cu totul altul.

La ora la care a avut loc discutia, Irina avea insa mari greutati sa gaseasca ceva pozitiv intr-un esec inca fierbinte si intepator. ¬In clipe ca astea iti vine sa atarni racheta-n cui¬, zice ea, dupa ce ne inchidem aplicatiile de recording. Irina se consuma mult dupa meciurile pierdute ¬ o sa ne povesteasca mai bine chiar ea, curand, pe 30-0 ¬ iar cazul de acum n-avea cum sa faca exceptie.

Pierduse cu o jucatoare muncitoare, nimic de zis, dar cu care Irina-care-trebuie, cea la un nivel ca in zilele ei faine, nu ar fi avut emotii. O macina ce se intampla acum cu ea, se chinuie sa dea de capat problemei; nu, nu sta locului, ce credeati. Cel mai rau o frustreaza lucrurile pe care sportivii le simt mult mai bine ca noi: la antrenamente merge foarte bine, la meci, nu.

¬Acel joc probabil ca se intampla in trecut, atunci cand ma simteam mai bine, atunci cand eram intr-o perioada mai buna. In momentul de fata nu pot sa zic ca ma simt la fel de bine cum ma simteam in trecut si nu mai aduc linistea spectatorilor sau a oamenilor din jurul meu, asa cum o faceam in trecut.¬

Citeste intregul articol in corespondenta de la Paris de pe 30-0.