Sorana Cîrstea și-a făcut apariția la discuția de după victoria ei de revenire la Australian Open purtând o bucată zdravănă de gheață pe umăr și un zâmbet chiar și mai mare. E ceva în neregulă cu umărul?, vine natural, prima întrebare. "Ah, nu-nu", surâde Sorana, "e rutina mea obișnuită de după meciuri". Cea despre care nu scriem mai niciodată, așa-i? Sorana râde iar, așa că pornim fix cu asta, pentru că tenis. Adică despre recuperare. Cât, ce, cum? "Nu mă mai doare, doar că trebuie să fac exerciții zilnic, recuperare zilnic. Îmi ia foarte mult timp, pentru că altfel apare din nou durerea, trebuie să țin sub control, așa că gheața e literă de lege după fiecare antrenament sau meci". Ca timp?
Un cititor ocazional ar fi, probabil, ușor surprins să afle că recuperarea... “durează cel mai mult. Recuperarea înseamnă și exercițiile pentru umăr, pentru abdomen, spate, în general pentru toate părțile în care ai fost accidentată. Iar de-a lungul timpului s-au adunat destule accidentări. Probabil o oră pentru toate aceste exerciții de menținere, apoi încă o oră tratament, fizio. Deci două ore pe zi doar recuperare. Dacă mai fac și baie cu gheață sau piscină… Sunt multe alte lucruri pe lângă statul strict pe teren, nu-i doar dreapta-stânga și serviciu. Pentru mine au fost momente grele, în special când am fost un an și jumătate departe de teren și făceam exerciții, făceam tot ce trebuie și nu vedeam nicio îmbunătățire. Iar mental este foarte greu să vrei, însă corpul să-ți spună nu. Acum sunt extraordinar de fericită și bucuroasă să fiu din nou la un asemenea nivel, să joc. Și atunci sunt foarte disciplinată cu tot ce ține de recuperare, pentru că știu că dacă-mi fac lucrurile astea pot să joc”, zâmbește iar Sorana. E ca un copil care știe că, dacă își face ordine în cameră, se poate bucura în voie de jucăriile preferate.
Are motive să tot zâmbească. Multe. Încăpățânarea de a acorda timp tuturor acestor mici detalii a ajutat-o să-și reia cariera și să trăiască acum bucurii pe care le găsește incomparabile cu prima parte a carierei ei. Aproape tot ce spune Sorana face o referire la această balanță pe care a găsit-o acum.
"Când am revenit în Melbourne, eram ca un copil într-un magazin de jucării, totul mi se părea din ce în ce mai frumos", spune Sorana, care-și reamintește ce făcea acum un an, cum era pe punctul să plângă pentru că nu putea juca la Australian Open.
Citește articolul complet pe Treizecizero.ro.
